1) *práctic a adj. (vgr. praktikós care consista in actziune d. práktes lucrator executor prásso lucrez execut). Care consista in aplicatziune in actziune (in opoz. cu teoretic shtiintzific speculativ): gramatica practica a uneĭ limbĭ. Comod ushor de minuit: o mashina practica. Care shtie sa traga folos (nu ideolog): Englejiĭ is foarte practicĭ. S. m. shi f. Practician care se pricepe bine in diagnoza: acest medic e un practic distins. S. f. pl. ĭ. Executziune aplicatziune intrebuintzarea regulelor shi principiilor uneĭ shtiintze saŭ arte (in opoz. cu teorie): a pune in practica o regula. Exercitziŭ facere: practica bineluĭ e o mare multzamire. Experientza deprindere uz: a cishtiga practica afacerilor a shti o limba din practica. Pl. Uzurĭ la ceremoniĭ acte exterioare ale cultuluĭ: practicĭ religioase. Obiceĭurĭ maĭ ales urite: aĭ face bine sa lashĭ aceste practicĭ. Adv. In mod practic: s’a condus practic in vĭatza. Pe la 1800 se zicea practicós (adj.) dupa ngr. k plicticos simandicos.