PRÁCTIC A practici e adj. 1. Care corespunde necesitatzilor vietzii nevoilor reale ale existentzei (v. util); care se refera la practica privitor la practica. Scopul shtiintzei este descoperirea legilor care conduc fenomenele. Cunoashterea acestor fenomene serveshte k punct de plecare a activitatzii practice a oamenilor. V. ROM. decembrie 1950 184. Nelipsit de la cursuri shi cu atitea conferintze pe cap nici nare idee de partea practica a vietzii. C. PETRESCU A. 422. ♦ Care corespunde necesitatzilor de fiecare zi; care este ushor de intrebuintzat comod sau economicos. Mashina practica. 2. (Despre oameni shi facultatzile sau manifestarile lor) Care shtie sa se orienteze in viatza de toate zilele sau sa aplice cunoshtintzele la viatza de toate zilele; p. ext. indeminatic destoinic priceput. Om practic. ▭ [Copiii] cresc in mijlocul unei vietzi noi unde invatza sa fie liberi shi practici. SAHIA U.R.S.S. 132.