PRÁCTIC ~k (~ci ~ce) (in opozitzie cu teoretic) 1) Care tzine de practica; propriu practicii. Activitate ~k. 2) Care este bine adaptat pentru a fi folosit intrun anumit scop; care poate fi folosit sau manuit cu ushurintza; comod. 3) (despre persoane) Care se orienteaza cu abilitate in viatza cotidiana; care afla aplicare oricaror lucruri sau situatzii; priceput. Femeie ~k. /<fr. pratique lat. practicus