PRÁCTIC A I. adj. 1. referitor la practica. ◊ care tinde catre o actziune catre o realizare; care realizeaza ceva da rezultate concrete; util. ◊ comod folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de actziune; indemanatic destoinic. II. s. f. 1. activitate a oamenilor indreptata spre crearea conditziilor necesare existentzei shi dezvoltarii societatzii in primul rand procesul productziei materiale. ◊ aplicare a cunoshtintzelor teoretice; (p. ext.) experientza rutina. ◊ stagiu care il face un student sau un elev intro intreprindere. 2. ansamblu de metode shi de procedee aplicate shi verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (pl.) ceremonie manifestare exterioara specifica unui cult unei credintze etc. (< lat. practicus gr. praktikos germ. praktisch dupa fr. pratique germ. Praktik gr. praktike)