POZITÍV A I. adj. 1. intemeiat pe experientza; (p. ext.) adevarat real efectiv incontestabil. 2. (despre numere sau marimi scalare) mai mare decat zero. ◊ (despre electricitate) obtzinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu o bucata de postav; (despre polii unei surse electrice) prin care iese curentul electric; (despre electrozii sau bornele receptoarelor electrice) care se leaga la polul pozitiv al sursei. 3. (despre oameni) realist inclinat catre o activitate practica. 4. care exprima o afirmatzie o aprobare. 5. cu calitatzi alese; valoros. 6. (gram.) grad ~ (shi s. n.) = forma a adjectivului sau a adverbului care prezinta insushirea obishnuita a unui obiect sau caracteristica obishnuita a unei actziuni. II. s. n. copie a unui negativ fotografic care reda asemanator cu realitatea partzile luminoase shi cele intunecate ale obiectului fotografiat. (< fr. positif lat. positivus)