*pozitív a (lat. positivus d. pónere pósitum a pune. V. prepozitiv). Cert sigur evident: fapt pozitiv. Bazat pe fapte pe experientza pe constatarĭ: shtiintze pozitive. Materialist realist (fig.) practic ĭubitor de materie: om spirit pozitiv (V. idealist). Scris nu natural nu traditzional: dreptu pozitiv. Alg. Cantitatzĭ pozitive cele precedate de semnu plus. Fiz. Electricitate pozitiva aceĭa care se obtzine pin frecarea sticleĭ cu o bucata de postav shi care se inseamna cu semnu plus. Proba pozitiva in fotografie proba care se obtzine expunind la lumina o proba negativa pusa in contact cu o foaĭe sensibila shi care reproduce modelu cu umbrele shi lumina reala. (Se zice shi un pozitiv n. pl. e). Gram. Gradu pozitiv acela care arata adjectivu la punctu luĭ de plecare fara a fi comparat k bun fatza de maĭ bun (comparativ) orĭ cel maĭ bun foarte bun (superlativ). S. n. pl. e. Lucru pozitiv material real. Fig. Care aduce foloase materiale: Jidanuluĭ nuĭ place de cit pozitivu. Adv. In pod pozitiv cert sigur. Pozitiv! se’ntzelege! desigur! evident!