palid ~a a [At: ASACHI S. L. II 13 / Pl: ~izi ~e / E: lat pallidus it pallido] 1 (D. fatza sau d. partzi ale fetzei) Care este fara culoare Si: livid (asr) pal² (1). 2 (Pex; d. oameni) Cu obrazul fara culoare Si: livid (asr) pal² (2). 3 (D. lumina sau d. corpuri de iluminat) Care raspandeshte o lumina slaba Si: (asr) pal² (3). 4 Care este fara stralucire Si: palit² stins. 5 (D. culori) Care este putzin intens Si: estompat spalacit shters (asr) pal² (4). 6 (D. obiecte fiintze etc.) Care are o culoare putzin intensa Si: pal² (5). 7 (Fig) Lipsit de vigoare. 8 (Fig) Searbad.

PÁLID A palizi de adj. (Despre oameni) Fara singe in obraz alb la fatza (din cauza unei emotzii a unei boli etc.). Palida cun zimbet melancolic avea nishte ochi adinci maritzi de cearcane negre. BART E. 363. Atitea noptzi de zbucium shi veghere Ce slab shi palid teau facut la fatza! IOSIF V. 159. El vine trist shi ginditor SHi palid e la fatza. EMINESCU O. I 172. ♦ Fara stralucire lipsit de intensitate luminoasa. Ma aflu in curtea unei cladiri bine ingrijite cu ferestre mari lucind in soarele palid al diminetzii. SADOVEANU O. VI 357. Reci shi paliden senin Se ivesc deasupra stele. TOPIRCEANU B. 39. SHi cadreleaurite ce de paretzi sint prinse Sub palida lumina apar misterios. ALECSANDRI P. A. 109. ◊ (Adverbial) Multzimea dimprejur rise palid fara veselie. DUMITRIU N. 29.

PÁLID A adj. 1. Galben pal alb la fatza. 2. Fara stralucire lipsit de intensitate luminoasa. [< lat. pallidus cf. it. pallido].

PÁLID A adj. 1. (despre oameni) fara sange in obraz galben alb la fatza; pal. 2. fara stralucire shters lipsit de vigoare. (< lat. pallidus it. pallido)

PÁLID ~da (~zi ~de) 1) (despre fatza) Care este de culoare galbenalbie (din cauza unei boli a unei emotzii). 2) (despre persoane) Care are fatza cu o astfel de culoare. 3) (despre lumina) Care este lipsit de intensitate; fara stralucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; putzin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; shters. Expunere ~da. /<lat. pallidus it. pallido

palid a. 1. decolorat: fatza palida; 2. care luceshte putzin: lumina palida; fig. palida intzelepciune EM.; 3. fara lustru: stil palid.

*pálid a adj. (lat. pállidus). Galben de frica saŭ de boala saŭ din natura: om palid fatza palida. Slab fara stralucire vorbind de colorĭ saŭ de lumina: lumina palida a luniĭ. Fig. Fara vigoare; stil palid.

pálid adj. m. pl. pálizi; f. pálida pl. pálide

pálid adj. m. pl. pálizi; f. sg. pálida pl. pálide

palid

palid.

PÁLID adj. 1. galben ingalbenit (livr.) pal (rar) palit (inv. shi pop.) searbad (pop. shi fam.) galbejit (pop.) pierit spelb (inv. shi reg.) smolit (reg.) galbacios (Ban. shi Olt.) galfad. (~ de emotzie.) 2. v. estompat. 3. v. difuz. 4. v. slab.

PALID adj. 1. galben ingalbenit (livr.) pal (rar) palit (inv. shi pop.) searbad (pop. shi fam.) galbejit (pop.) pierit spelb (inv. shi reg.) smolit (reg.) galbacios (Ban. shi Olt.) galfad. (~ de emotzie.) 2. estompat pal pierdut stins shters (reg.) sarbeziu (fig.) dulce moale. (Culori ~.) 3. difuz potolit slab stins. (O lumina ~.) 4. pal slab spalacit stins (rar) palit (pop.) searbad. (Lumina ~ a lampii.)

Palid ≠ aprins tzipator viu rumen violent

fatza palida expr. v. fatza (1).