smolit ~a a [At: NEAGOE INV. 120/10 / V: zm~ / Pl: ~itzi ~e / E: smoli] 1 Acoperit cu smoala (1). 2 (Pan) Innegrit. 3 (Pan) Murdar. 4 (Inv; pfm; d. pielea sau fatza oamenilor) Brunet (2). 5 (Inv; pfm; pex; d. oameni) Cu pielea (fetzei) bruneta. 6 (Inv; pfm; fig) Suparat. 7 (Irg) Palid. 8 (Reg; d. oameni) Blond.

SMOLÍT A smolitzi te adj. 1. Uns cu smoala topita; catranit. V. gudronat. [TZinea] intre aratator shi degetul cel mare firele de atza smolita care le trecea pe urma sulei cu care gaurise talpa. ARDELEANU D. 23. [Sihastrul] vazu k vine pe apa un sicriash smolit shi incleit bine. ISPIRESCU L. 146. Corabioara neagra shi smolita. TEODORESCU P. P. 85. 2. Oachesh brunet. Doua femei care ieshisera in poarta shi taifasuiau lau vazut pe batrin mergind linga un baiat tinar cu mustatza mica shi cu obraz smolit. PAS Z. I 203. O femeie smolita la fatza trecuta de patruzeci de ani cu obrajii veshtezi cu ochii trishti se arata. SADOVEANU O. III 591. SHade un batrin vestit Cu chip aspru shi smolit. TEODORESCU P. P. 478.

SMOLÍT ~ta (~tzi ~te) 1) Care este uns cu smoala. Scandura ~ta. 2) (despre oameni) Care are parul negru shi pielea de culoare inchisa; negricios; oachesh; brunet. ~ la fatza. /v. a smoli

smolit a. oachesh: pe fatza lui cea smolita NEGR.

smolít a adj. Uns cu smoala. Fig. Oachesh saŭ cu pelea k de TZigan: om smolit la fatza fatza smolita.

zmolit ~a a vz smolit

SMOLÍT adj. catranit. (Stalp ~.)

SMOLÍT adj. v. brun brunet galben ingalbenit negricios oachesh palid tuciuriu.

SMOLÍT s. v. smolire.

SMOLIT adj. catranit. (Stilp ~.)

smolit adj. v. BRUN. BRUNET. GALBEN. INGALBENIT. NEGRICIOS. OACHESH. PALID. TUCIURIU.

Smolit ≠ balai