OÁCHEȘ, -Ă, oacheși, -e, adj. 1. Cu pielea feței de culoare închisă și cu ochii, părul și sprâncenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare închisă, care bate în negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare închisă, care bate în negru. 2. (Despre oi) Cu pete negre în jurul ochilor. – Ochi¹ + suf. -eș.

oacheș, ~ă [At: NECULCE, L. 227 / V: (reg) ~chiș, ~eoș, ochiaș^[1] / Pl: ~i, ~e / E: ns pbl ochi¹ + -eș cf oacăr] 1 a (D. oi, rar d. alte animale) De culoare albă, cu pete (cearcăne) negre împrejurul ochilor Si: ochelat (1), ochenat (1). 2 a (D. oi, rar d. alte animale) Cu pleoapele, cu sprâncenele și ochii negri Si: ochelat (2), ochenat (2). 3 a (Pex) Cu botul sau cu nasul negru Si: ochelat (3), ochenat (3). 4 a Cu pete negre pe bot, la urechi și pe frunte Si: ochelat (4), ochenat (4). 5-8 sf Oaie oacheșă (1-4). 9 sm (Pgn) Animal oacheș (1). 10 a (Trs; d. cai) Cu ochi de culori diferite Si: ceacâr. 11 a (D. oameni) Cu ochii, părul și sprâncenele negre și cu pielea feței de culoare închisă Si: brunet, (reg) bărnaci. 12 a (Pex) (D. pielea, tenul, capul omului etc.) Negricios. 13-14 smf, a (Reg) (Persoană) care are ceva pe conștiință. 15-16 smf, a (Persoană) stigmatizat(ă). 17 a (Fig) Îndrăzneț. 18 a (Reg) Cu ochi mari și frumoși Si: ochenat (5). 19 sm (Iht; reg) Clean (Leuciscus squalius).

OÁCHEȘ, -Ă, oacheși, -e, adj. 1. Cu pielea feței de culoare închisă și cu ochii, părul și sprâncenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare închisă, care bate în negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare închisă, care bate în negru. 2. (Despre oi) Cu pete negre în jurul ochilor. – Probabil ochi¹ + suf. -eș.

OÁCHEȘ, -Ă, oacheși, -e, adj. 1. Cu pielea feței de culoare închisă și cu ochii, părul și sprîncenele negre; brunet. În ochii mari ai fetei, umbriți de sprîncene lungi, pe fața ei oacheșă, tremura ca un farmec de durere ori de iubire. SADOVEANU, O. VII 306. Și oacheșe fete se-nșiră la joc în cercul cel magic al zării de foc. COȘBUC, P. I 143. Dintr-o fereastră deschisă se zărea, printre oale de flori, un cap de fată oacheș și visător, ca o noapte de vară. EMINESCU, N. 17. ◊ (Poetic) Oacheșele viorele Se retrag de el departe, rîzind vesel între ele. ALECSANDRI, P. A. 125. ♦ (Rar, despre lucruri) De culoare închisă, care bate în negru. Scoase la iveală o pine oacheșă, destul de mare, cu gingii zdrențuroase de amîndouă părțile și începută la un capăt. HOGAȘ, M. N. 119. 2. (Despre oi) Cu pete negre în jurul ochilor. Moș Dediu i-a dăruit patruzeci și nouă de mioare, oacheșe numai de cîte un ochi. CREANGĂ, P. 105. Prindeți cea oaie oacheșă. PĂSCULESCU, L. P. 277. Am o oaie oacheșă, Șade jos și deapănă (Lupul). GOROVEI, C. 216.

OÁCHEȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are părul și pielea de culoare închisă; cu pielea și cu părul de culoare închisă, negriu; negricios; smolit; brunet. 2) (despre lucruri) Care bate în negru; de culoare închisă. 3) (despre oi) Care are pete negre în jurul ochilor; cu pete închise în jurul ochilor. /ochi + suf. ~eș

oacheș a. 1. care bate bine în negru, vorbind de coloarea ochilor, feței, părului; 2. cu sprâncenele negre; 3. cu un cerc negru în jurul ochilor (la oi). [Tras din ochiu: epitet aplicat mai întâi oilor cu dungă neagră în jurul ochilor și apoi generalizat].

oácheș, -ă adj. (mrom. oáchiș, ceĭa ce ar cere etim. ochĭ, adică „cu ochĭ negri vioĭ”, ca gureș d. gură. Cp. și cu bg. vaklúša, oaĭe cu ochĭ negri, d. vaklŭ, oacheș. Cp. și cu ung. vákás, breaz). Brun, cu păru și ochiĭ negri saŭ de coloare închisă. V. galeș.

oacăș, ~ă a vz oacheș

oacheoș, ~ă a vz oacheș

oachiș, ~ă a vz oacheș

ocheș, ~ă^[1] a vz oacheș

ochiș, ~ă^[1] a vz oacheș

oácheș (pop.) adj. m., pl. oácheși; f. oácheșă, art. oácheșa, pl. oácheșe

oácheș adj. m., pl. oácheși; f. sg. oácheșă, pl. oácheșe

oacheș, pl. oacheși, f. oacheșă, pl. oacheșe

OÁCHEȘ adj. brun, brunet, negricios, tuciuriu, (rar) țigănatic, țigănos, (înv. și pop.) smolit, (pop.) negriu, (reg.) negros, (Transilv.) bărnaci, (glumeț sau ir.) balaoacheș. (Om ~; față ~.)

OACHEȘ adj. brun, brunet, negricios, tuciuriu, (rar) țigănatic, țigănos, (înv. și pop.) smolit, (pop.) negriu, (reg.) negros, (Transilv.) bărnaci, (glumeț sau ir.) balaoacheș. (Om ~; față ~.)

Oacheș ≠ bălai, blond

oácheș (oácheșe), adj. – 1. (Oaie) cu părul din jurul ochilor mai închis decît pe restul trupului. – 2. Brunet. – Mr. oacliș. Din ochi cu suf. -eș, cf. frunteș, coarneș, gureș (Pușcariu 1217; Tiktin; Candrea). În Banat, Olt. și Munt. (ALR, II, 5). S-a încercat să se explice acest cuvînt prin bg. *vakleš (Pascu, II, 183) sau vaklŭ „brunet” (Scriban); sau printr-o rădăcină oc- care ar însemna „brunet”, cf. oacăr (Pascu, Beiträge, 35). Der. ocheșică, s. f. (brunețică; oaie brumărie); ocheșea, s. f. (plantă, Tageles patula). Din rom. trebuie să provină mag. basika (Drăganu, Dacor., VII, 199), slov. vakeša, pol. bakieska.

oácheș, -ă, oacheși, -e, (ochișea, otișea), adj. – 1. Oaie cu pete negre în jurul ochilor (Precup, 1926). Alb cu cafeniu roată pe la ochi; alb cu roșu pe la ochi și obraz; alb cu puțin galben pe la ochi (Latiș, 1993). 2. Oaie însemnată, conducătoarea turmei; despre care se crede că le îndeamnă pe celelalte oi (Bilțiu). 3. Oaie năzdrăvană (Papahagi, 1925): „Oaia lui cea oacheșă” (Antologie, 1980: 108). ♦ (onom.) Oacheș, Oachiș, nume de familie (63 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Oacheșu, poreclă în Dragomirești (Faiciuc, 1998). – Din ochi (< lat. oculus) + suf. -eș (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. bakisa, slov. vakěsa, pol. bakieska (Macrea, 1970).

oácheș, -ă, (ochișea, otișea), adj. – 1. Oaie cu pete negre în jurul ochilor (Precup 1926). Alb cu cafeniu roată pe la ochi; alb cu roșu pe la ochi și obraz; alb cu puțin galben pe la ochi (Latiș 1993). 2. Oaie însemnată, conducătoarea turmei; despre care se crede că le îndeamnă pe celelalte oi (Bilțiu). 3. Oaie năzdrăvană (Papahagi 1925): „Oaia lui cea oacheșă” (Antologie 1980: 108). Oacheșu, poreclă în Dragomirești (Faiciuc 1998). – Din ochi (< lat. oculus) + -eș; Din rom. provine magh. bakisa, slov. vakěsa, pol. bakieska (Macrea 1970).