îngălbenit¹ sn [At: DRĂGHICI, R. 26 / Pl: ~uri / E: îngălbeni] 1 Îngălbenire (1). 2 Veștejire. 3 Paloare. 4 Îngălbenire (4).

îngălbenit², ~ă a [At: DRĂGHICI, R. 26/41 / V: (îvr) ~bin~ / Pl: ~iți, ~e / E: îngălbeni] 1 Care a devenit galben. 2 Care s-a veștejit. 3 Care s-a făcut palid. 4 Care s-a trecut.

ÎNGĂLBENÍT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veșted. Își dădu seama că fețele celor din grup nu erau îngălbenite. DUMITRIU, N. 97. De pe pereții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Era toamnă și frunzele îngălbenite... se scuturau ca un fior misterios de regret. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. – Variante: îngălbinít, -ă, gălbenít, -ă (EMINESCU, N. 63) adj.

îngălbeni [At: VARLAAM, ap. TDRG / V: (îvr) ~bini / Pzi: ~nesc / E: în- + galben] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni galben. 3 vr (D. frunze, foi etc.) A se veșteji. 4-5 vri (D. oameni) A deveni palid. 6-7 vri (Pex) A se trece.

GĂLBENÍ vb. IV v. îngălbeni.

GĂLBENÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.

GĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊ Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional) îngălbiní (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212), gălbení (RUSSO, O. 51), gălbiní (ȘEZ. I 171) vb. IV.

ÎNGĂLBINÍ, vb. IV v. îngălbeni.

A ÎNGĂLBENÍ ~ésc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben

A SE ÎNGĂLBENÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben

îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.

îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.

îngălbení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 să îngălbeneáscă

îngălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbeneáscă

ÎNGĂLBENÍT adj. 1. v. palid. 2. v. ofilit.

ÎNGĂLBENIT adj. 1. galben, palid, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (~ de emoție.) 2. galben, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pîhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o frunză ~.)

ÎNGĂLBENÍ vb. 1. v. păli. 2. v. ofili.

ÎNGĂLBENI vb. 1. a păli, (înv. și reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoție.) 2. a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.