OFILIT, -Ă, ofiliți, -te, adj. 1. (Despre plante) Veștejit, pălit, îngălbenit. 2. Fig. Palid, tras, trecut; slab, uscat; lipsit de vigoare, istovit. [Var.: (înv. și reg.) ovilít, -ă adj.] – V. ofili.

ofilit, ~ă a [At: M. COSTIN, O. 93 / V: (îrg) dovi~, ovi~, oghi~, ogi~, ugi~, ovel~, olivit / Pl: ~iți, ~e / E: ofili] 1 (D. plante și părți ale lor) Veștejit. 2 (Fig) Lipsit de strălucire Si: pal, șters. 3 (D. oameni și fața lor) Palid. 4 (D. oameni) Slab. 5 (D. oameni și părți ale corpului omenesc) Lipsit de vigoare Si: istovit. 6 (Îrg) Trist. 7 (Îrg) Chinuit. 8 (Îrg) Supus.

OFILÍT, -Ă, ofiliți, -te, adj. 1. (Despre plante) Veștejit, pălit, îngălbenit. 2. Fig. Palid, tras, trecut; slab, uscat; lipsit de vigoare, istovit. [Var.: (înv. și reg.) ovilít, -ă adj.] – V. ofili.

OFILÍT, -Ă, ofiliți, -te, adj. 1. (Despre plante și părți ale lor) Veștejit, pălit, îngălbenit. Purta la pălărie o ramură ofilită de liliac. CARAGIALE, O. III 96. Văzu codrul ofilit. PĂSCULESCU, E. P. 265. 2. Fig. (Despre oameni și fața lor) Palid, tras (la față); slab, uscat; lipsit de vigoare, istovit, slăbit. Era ofilită și slabă. DUMITRIU, N. 26. [Îmi] veneau lacrimile cînd o vedeam atît de ofilită. SADOVEANU, O. I 315. Mi-e milă de obraz Că rămîne fript și ars Și rămîne ofilit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. – Variantă: (învechit și regional) ovilít,-ă (NEGRUZZI, S. I 100) adj.

ofilit a. veșted, lânged.

oghilit, ~ă a vz ofilit

ogilit, ~ă a vz ofilit

olivit, ~ă a vz ofilit

ovelit, ~ă a vz ofilit

ovilit, ~ă a vz ofilit

ovilít, -ă adj. (d. ovilesc). Vechĭ. Sărman, sărac.

OFILÍT adj. galben, îngălbenit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pâhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.)

OFILÍT adj. v. fanat, trecut.

OFILIT adj. galben, îngălbenit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pîhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.)

ofilit adj. v. FANAT. TRECUT.

Ofilit ≠ neofilit

ovilít, ovilítă, ovilíți, ovilíte, adj. (înv.) sărac, sărman.