TRECÚT², -Ă, trecuți, -te, adj. 1. Care nu mai este actual; p. ext. de demult, vechi, dispărut. ♦ Care nu mai este actual; demodat. 2. (Despre unități de timp) Anterior celui prezent; precedent. Zilele trecute. 3. (Despre oamenii) îmbătrânit. ♦ (Despre plante) Ofilit, veștejit. ♦ (Despre fructe) Care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; răscopt. ♦ (Despre materiale, obiecte etc.) Consumat (în parte). – V. trece.

trecut² [At: CORESI, ap. GCR I, 24/30 / Pl: ~uți, ~e / E: trece] 1 a (D. timp) Care s-a scurs. 2 a (D. unități sau intervale de timp) Anterior celui prezent Si: precedent. 3 a De demult. 4 a (Pex) Care a existat cu mult timp în urmă Si: dispărut, vechi. 5 a Care nu mai este actual Si: demodat, învechit. 6 sn (Înv; îs) ~ul de pe lume Persoană decedată Si: mort. 7 a De dinainte Si: anterior, precedent. 8 a (D. persoane și d. părți ale corpului lor) Care a îmbătrânit (înainte de vreme) Si: ofilit. 9 a (Reg) Slăbit de puteri. 10 a (D. plante, mai ales d. flori) Veștejit. 11 a (D. plante și fructe) Care s-a degradat, nefiind recoltat la timp Si: răscopt², (îrg) tomnatic² 12 a (Îvr; d. alimente) Răscopt². 13 a (D. anumite obiecte sau materiale) Consumat (în parte). 14 a Care depășește o anumită mărime, cantitate, valoare. 15 a (Pop) Amețit de băutură. 16 a (Fam; îe) Nu e timpul (sau vremea) ~(ă) Nu e prea târziu. 17 sna Timpul care s-a scurs (până în prezent). 18 sn Întâmplările din trecut² (17). 19-20 sn (Îljv) Din ~ (Care este) de demult. 21 sn (Îlav) În ~ Altădată (1). 22 sn (Fam; îe) A o rupe cu ~ul A pune capăt unei situații sau unei stări de lucru de care cineva se mai simte încă legat. 23 sn (Grm) Denumire dată grupului de timpuri (sau fiecăruia dintre timpurile) verbale care exprimă o acțiune săvârșită înainte de momentul vorbirii sau înainte de un moment de referință.

TRECÚT², -Ă, trecuți, -te, adj. 1. Care nu mai este actual; p. ext. de demult, vechi, dispărut. ♦ Care nu mai este actual; demodat. 2. (Despre unități de timp) Anterior celui prezent; precedent. Zilele trecute. 3. Îmbătrânit sau bătrân. ♦ (Despre plante) Ofilit, veștejit. ♦ (Despre fructe) Care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; răscopt. ♦ (Despre materiale, obiecte etc.) Consumat (în parte). – V. trece.

TRECÚT ², -Ă, trecuți -te, adj. 1. Din trecut, de altădată; p. ext. de demult, vechi, dispărut. Ne place a asculta povești frumoase din vremile trecute. NEGRUZZI, S. I 245. Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute. ALEXANDRESCU, M. 14. În vis i s-au înfățoșat toate întîmplările trecute. DRĂGHICI, R. 41. ◊ (Substantivat) Ocoli de vreo două-trei ori, cercetînd fiecare cameră, fiecare colțuleț, ce-i aducea aminte cele trecute. ISPIRESCU, L. 10. ♦ Care nu mai e actual; demodat. Tu crezi într-o doctrină bătrînă și trecută. BOLINTINEANU, O. 118. 2. (Despre unități de timp) Anterior celui prezent; precedent. Umblase toată ziua trecută pe la prietenele ei. DUMITRIU, N. 102. Pe umedele poteci bătute de jivini, ghinda anilor trecuți sta de un lat de palmă. SADOVEANU, O. I 63. Începe a ciocîrti un gîrneț de stejar din anul trecut. CREANGĂ, P. 125. ◊ Data trecută v. dată¹. 3. Îmbătrînit. Aristița Pretorian, trecută, cuminte, casnică, fadă. DUMITRIU, B. F. 119. Cît îi ea de trecută, de slabă și bătută de necazuri, dar fața îi întinerește cînd vede pe Radu viind. VLAHUȚĂ, O. A. 97. E un om ca de șaizeci de ani; dar cam prea trecut pentru vîrsta lui. CARAGIALE, O. II 226. Sufere într-atît, încît pare că e un bătrîn trecut. NEGRUZZI, S. I 41. ◊ (Cu determinări de întărire) Profesorul nostru era un om trecut de ani, aproape de pensie. I. BOTEZ, ȘC. 38. Cu toate că erau trecuți cu anii, nu aveau nici un copil. RETEGANUL, P. IV 34. Bărbați urîți și mai trecuți în vîrste. GORJAN, H. I 8. ♦ (Despre plante, în special despre flori) Veștejit, ofilit. Ieri am găsit pe banca solitară Din parc, un biet mănunchi de flori trecute. IOSIF, P. 36. ♦ (Despre anumite obiecte sau materiale) Consumat (în parte). Lumînarea unuia e mai trecută ca a celuilalt. ȘEZ. II 65. 4. (Rar, determinat prin «din băutură») Amețit (de vin); beat. Acest nenorocit subaltern, trecut din băutură, nu așezase hamurile bine. CARAGIALE, S. U. 27.

TRECÚT² ~tă (~ți, ~te) 1) v. A TRECE și A SE TRECE. 2) (despre perioade de timp) Care s-a scurs. Vara ~tă. 3) (despre concepții, idei etc.) Care nu mai este actual; învechit; demodat; perimat. /v. a trece

trecut a. 1. scurs: anul trecut; 2. fig. care și-a pierdut tinerețele: trecut înainte de vreme. ║ n. 1. timp trecut: să uite trecutul; 2. Gram. formă verbală ce exprimă acest timp.

trecút, -ă adj. Scurs: anu trecut, ceasurile-s zece trecute. Fig. Îmbătrînit, veștejit: om trecut înainte de vreme. Copt maĭ mult de cît trebuĭe: cozonacĭ trecuțĭ. S. n., pl. urĭ. Timp trecut: în trecut, a te gîndi cu regret la trecut. Fapte, întîmplărĭ din trecut: acest om îșĭ ascunde trecutu, să învățăm din trecut a gîci viitoru. Gram. Timp verbal care arată o acțiune scursă. (Acestea sînt: imperfectu: eram; perfectu simplu: fuĭ, fuseĭ; perfectu compus: am fost; pluscŭamperfectu: fusesem).

TRECÚT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

TRECÚT adj., s. 1. adj. v. ofilit. 2. adj. v. fanat. 3. adj. apus, dispărut, pierdut. (Vremuri de mult ~.) 4. adj. v. vechi. 5. adj. v. bătrân. 6. v. anterior. 7. s., adj. (GRAM.) perfect. (Verb la timpul ~.)

TRECUT adj., s. 1. adj. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pîhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.) 2. adj. fanat, (fig.) ofilit, veșted, veștejit. (O femeie ~.) 3. adj. apus, dispărut, pierdut. (Vremuri de mult ~.) 4. adj. vechi. (Din timpurile ~.) 5. s. (GRAM.) perfect.

trecut adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

Trecut ≠ viitor

TRECUT. Subst. Trecut, timpul trecut; trecutul apropiat; trecutul îndepărtat. Anterioritate, precedență. Vremuri trecute, vremuri apuse, vremuri de demult, vremuri imemorabile. Vechime, vechie (înv.); antichitate, lumea veche; epocă îndepărtată; preistorie. Timpul trecut (gram.), trecut (gram.); imperfect (gram.); perfect (gram.); perfectul simplu (gram.); perfectul compus (gram.); mai mult ca perfectul (gram.); aorist (gram.); preterit (gram.). Predecesor, precursor, strămoș, străbun. Adj. Trecut, din trecut, vechi, din vechime, din vechi (înv.), antic, de altădată, de demult, de odinioară; anterior; precedent; îndepărtat, străvechi, antic, imemorabil, imemorial; primitiv, patriarhal, bătrînesc, din bătrîni, strămoșesc, tradițional, ancestral; preistoric (fig.), antediluvian. Vb. A trece, a se scurge, a curge, a apune (fig.). A nu mai fi, a se termina, a se epuiza, a se sfîrși. A aparține trecutului. A se învechi, a se demoda, a se perima, a ieși din uz. Adv. În trecut, în trecutul îndepărtat, altădată, altcîndva (rar), odinioară, vreodinioară (înv.); ieri, în ajun, alaltăieri; răsalaltâieri; pe vremuri, în vremuri imemorabile, în negura vremii, pe vremea lui Papură-Vodă; odată, odată și odată, demult; pe vremea aceea, în acele vremuri. Din trecut, din vechime, din vechi (înv.), din timpurile vechi, de demult, din bătrîni, din străbuni, din (de la) strămoși, din (de la) moși (de la) strămoși, de la Adam și Eva, de cînd cu moș Adam. V. anterioritate, bătrînețe, timp.

a fi trecut prin ciur și dârmon expr. a fi experimentat / versat.