ÓBSHTE obshti s. f. 1. (Inv. shi pop.) Colectivitate comunitate populatzie popor; p. ext. masa mare de oameni gloata multzime; obshtime. ◊ De obshte = a) loc. adj. care priveshte sau intereseaza pe totzi care apartzine tuturor; comun general public; b) loc. adv. impreuna fara exceptzie deopotriva; c) loc. adv. in mod obishnuit de obicei; d) loc. adv. pretutindeni peste tot. 2. (Inv.) Spec. Comunitate a calugarilor de la o manastire; p. ext. chinovie. 3. (Inv.) Obshteasca adunare; p. ext. adunare consiliu. 4. Forma de organizare sociala specifica oranduirii feudale care face legatura intre aceasta shi oranduirile anterioare shi care se caracterizeaza prin munca in comun shi prin imbinarea proprietatzii private cu cea colectiva. ♦ Asociatzie intovarashire. [Var.: óbshtie s. f.] Din sl. obĭštije.

obshte sf [At: HERODOT (1645) 240 / V: ~tie (reg) obish~ / Pl: ~ti / E: slv обьщиѥ] 1 (Ivp) Comunitate a unui sat a unui orash a unei tzari etc. Si: colectivitate populatzie. 2 (Pex) Masa mare de oameni Si: gloata multzime. 3 Societate. 4 (Trs; inv; is) SHcoala de ~ SHcoala publica primara sau secundara. 5 (Inv; is) Doftor al ~tii Medic al orashului. 6 (Ila) De ~ Care priveshte sau intereseaza pe totzi Si: obshtesc. 7 (Ial) Care apartzine tuturor Si: obshtesc. 8 (Ial) Obishnuit. 9 (Ial) Care tzine de popor Si: popular. 10 (Ial) Care priveshte poporul. 11 (Ial) Care are caracter popular. 12 (Ial; ioc boieresc if obshtie) De rand. 13 (Inv; ilav) De ~ Pretutindeni. 14 (Ial) Impreuna. 15 (Ial) Deopotriva. 16 (Ial) In mod obishnuit. 17 (Ial) K poporul. 18 (Pop; ie) A plati (sau a da) datoria cea de ~ A muri. 19 (Inv; spc) Comunitate a calugarilor de la o manastire. 20 (Pex) Chinovie. 21 (Inv) Consiliu. 22 (Pex) Adunare. 23 Organizare sociala feudala care face legatura cu sclavagismul shi respectiv capitalismul caracterizata prin munca in comun shi proprietatea nediferentziata asupra pamantului. 24 (Inv) Asociatzie.

ÓBSHTE obshti s. f. 1. (Inv. shi pop.) Colectivitate comunitate populatzie popor; p. ext. masa mare de oameni gloata multzime; obshtime. ◊ De obshte = a) loc. adj. care priveshte sau intereseaza pe totzi care apartzine tuturor; comun general public; b) loc. adv. impreuna fara exceptzie deopotriva; c) loc. adv. in mod obishnuit de obicei; d) loc. adv. pretutindeni peste tot. 2. (Inv.) Spec. Comunitate a calugarilor de la o manastire; p. ext. chinovie. 3. (Inv.) Obshteasca adunare; p. ext. adunare consiliu. 4. Forma de organizare sociala specifica oranduirii feudale care face legatura intre aceasta shi oranduirile anterioare shi care se caracterizeaza prin munca in comun shi prin imbinarea proprietatzii private cu cea colectiva. ♦ Asociatzie intovarashire. [Var.: óbshtie s. f.] Din sl. obĩštije.

ÓBSHTE obshti s. f. (Invechit shi popular) 1. Colectivitate comunitate de oameni multzime; popor. Numai.. aducind toata obshtea la lumina shi bunastare facem lucru bun shi durabil. SADOVEANU P. 55. Mii shi milioane. intocmesc obshtea de rind a rominimii. ODOBESCU S. III 546. Daca obshtea ar patimi ar fi vai de cei bogatzi. GORJAN H. II 94. ◊ Loc. adj. shi adv. De obshte = comun general public. Totushi aveau... grija pentru pinea cea de obshte. SADOVEANU P. M. 254. ◊ Loc. adv. (In) de obshte = a) impreuna fara exceptzie deopotriva. Am pus parte la camara k so impartzim de obshte. STANOIU C. I. 84. Neam straduit sa aratam la totzi de obshte. ODOBESCU S. I 274; b) in mod obishnuit de obicei. 2. Reprezentantza a poporului a colectivitatzii; adunare sfat. (Atestat in forma obshtie) Obshtia nea trimis pre noi satzi spunem k norodul nu te vrea. NEGRUZZI S.139. 3. Forma primitiva de uniune economica agricola in care tzaranii dintrun sat stapineau shi munceau in comun pamintul dar ishi mentzineau proprietatea privata asupra celorlalte mijloace de productzie precum shi insushirea individuala a produselor. Varianta: óbshtie (GALACTION O. I 278 C. PETRESCU I. II 208 ALECSANDRI P. I 32) s. f.

ÓBSHTE ~i f. inv. 1) Colectivitate comunitate de oameni unitzi la o anumita treapta de dezvoltare istorica; societate. 2) Reprezentantza a poporului; adunare obshteasca. 3) rar Grup de oameni care ishi petrec timpul liber sau merg undeva impreuna; companie; societate. 4) Forma de cooperare economica pentru producerea de bunuri agricole. ~ tzaraneasca. ◊ De ~ comun public. [G.D. obshtii] /<sl. obištije

obshte f. 1. multzime: toata obshtea cuvioasa asculta cantarile OD; 2. popor: erau necontenite jalobele obshtii NEGR.; inde obshte in genere. [Slav. OBĬSHTIĬE comunitate].

óbshte shi derivatele grafie slavoneasca ild. opshte cum pronuntza Romanu care nu admite grupa bsh bs. Daca scriem absolut respectam grafia latina. Dar chear Romaniĭ pronuntzaŭ apsolutus shi scriaŭ absolutus p. k e un cuv. compus din ab shi solutus. In colo scriaŭ scripsí scriseĭ de la scríbo scriŭ.

deóbshte sf vz obshte corectata

obishte sf vz obshte

obshtie sf vz obshte

indeóbshte adv. Se scrie shi asha ild. in de obshte in general.

óbshte (inv. pop.) s. f. g.d. art. óbshtii; pl. obshti

óbshte s. f. g.d. art. óbshtii; pl. obshti

obshte pl. obshti

obshte obshti.

de óbshte loc. adv.

ÓBSHTE s. 1. v. colectivitate. 2. (IST.) obshte sateasca = obshte teritoriala obshte vicinala; obshte teritoriala v. obshte sateasca; obshte vicinala v. obshte sateasca.

ÓBSHTE s. v. adunare chinovie colectivitate masa multzime norod popor sfat tzara.

OBSHTE s. colectivitate comunitate societate (inv.) obshtime. (Opinia intregii ~.)

obshte s. v. ADUNARE. CHINOVIE. COLECTIVITATE. MASA. MULTZIME. NOROD. POPOR. SFAT. TZARA.

óbshte (óbshti) s. f. 1. Comunitate colectivitate public. 2. Asociatzie cooperativa devalmashie. Var. obshtie. Sl. obišti „colectivitate” (Miklosich Slaw. Elem. 33; Cihac II 223) cf. sl. obištije „comunitate” bg. sb. obšti. Der. obshtesc adj. (comun public general); obshteshte adv. (in comun); obshti vb. (a face public a divulga); obshtime s. f. (public); ob(e)shtnic adj. (public general) inv. din sl. obeštiniku; obshtuitor s. m. (inv. participant); obshtire s. f. (comunitate; dare in vileag) inv.; obeshtui vb. (inv. a trai in comunitate) din sl. obištevati; obshtui vb. (a participa) inv. Din rom. pare k provine mag. hopsa pl. hopsák de unde opshag s. n. (Trans. birfa) cf. Draganu Dacor. VI 300. Hopshe s. f. (Trans. shezatoare pentru a lucra lina in comun; carne care se maninca in comun la tzara) pare der. din acelashi cuvint sl. in mod indirect prin intermediul sl. hopsába (Draganu Dacor. III 720); de aici opsar s. m. (Mold. macelar casap care vinde carnea transhata) cf. Tiktin.