ÓBSHTE obshti s. f. (Invechit shi popular) 1. Colectivitate comunitate de oameni multzime; popor. Numai.. aducind toata obshtea la lumina shi bunastare facem lucru bun shi durabil. SADOVEANU P. 55. Mii shi milioane. intocmesc obshtea de rind a rominimii. ODOBESCU S. III 546. Daca obshtea ar patimi ar fi vai de cei bogatzi. GORJAN H. II 94. ◊ Loc. adj. shi adv. De obshte = comun general public. Totushi aveau... grija pentru pinea cea de obshte. SADOVEANU P. M. 254. ◊ Loc. adv. (In) de obshte = a) impreuna fara exceptzie deopotriva. Am pus parte la camara k so impartzim de obshte. STANOIU C. I. 84. Neam straduit sa aratam la totzi de obshte. ODOBESCU S. I 274; b) in mod obishnuit de obicei. 2. Reprezentantza a poporului a colectivitatzii; adunare sfat. (Atestat in forma obshtie) Obshtia nea trimis pre noi satzi spunem k norodul nu te vrea. NEGRUZZI S.139. 3. Forma primitiva de uniune economica agricola in care tzaranii dintrun sat stapineau shi munceau in comun pamintul dar ishi mentzineau proprietatea privata asupra celorlalte mijloace de productzie precum shi insushirea individuala a produselor. Varianta: óbshtie (GALACTION O. I 278 C. PETRESCU I. II 208 ALECSANDRI P. I 32) s. f.