CHINÓVIE chinovii s. f. Manastire in care calugarii ishi organizeaza viatza in comun. [Acc. shi: chinovíe] Din sl. kinovija.

chinovie sf [At: DOSOFTEI V. S. 199 / V: ~iu ~ov sn / A shi: ~novie / Pl: ~i / E: vsl киновие] Manastire.

CHINÓVIE chinovii s. f. Manastire in care calugarii au viatza organizata in comun. [Acc. shi: chinovíe] Din sl. kinovija.

CHINÓVIE chinovii s. f. Manastire de calugari. Cind rasare soarele trandafirii aurorei se amesteca cu trandafirii mei pe colina din fatza chinoviei. GALACTION O.I 60. In tot timpul calugarii Orientului shi chiar tei din unele chinovii din tzara noastra shi din Rusia au lucrat asemenea obiecte. ODOBESCU S. I 451. Intruna din acele manastiri economul chinoviei spre raspuns la dorintza mea de cercetari shi descoperiri istorice ma duse in biblioteca manastirii. BALCESCU O. I 317. Accentuat shi: chinovíe (La TDRG).

CHINÓVIE chinovii s. f. Manastire in care calugarii au viatza organizata in comun. [Acc. shi: chinovíe] Slav (v. sl. kinovija < gr.).

CHINÓVIE ~i f. inv. Manastire mica unde calugarii duceau o viatza in comun. /<sl. kinovija

chinovie f. manastire unde calugarii traiesc in comun (in opozitziune cu lavra): Neamtzul e chinovie de calugari iar Horezul e chinovie de maici. [Termen de origina slavogreaca].

chinovíe ít V. cenob.

cenobiu sn [At: DN³ / Pl: ~i / E: it cenobio] (Liv) Manastire in care calugarii au viatza organizata in comun Si: chinovie.

*cenóbiŭ n. (vgr. koinóbion d. koinós comun shi bíos vĭatza. V. chinonic). Comunitate de calugarĭ minastire schit obshtejitie. SHi chinovíe (dupa mgr. kinóvion vsl. kinoviĭa).

chinóvie (vie) s. f. art. chinóvia (via) g.d. art. chinóviei; pl. chinóvii art. chinóviile (vii)

chinovíe s. f. (sil. vie) art. chinovía (sil. via) g.d. art. chinovíei; pl. chinovíi art. chinovíile (sil. vii)

CHINOVÍE s. (BIS.) (inv.) obshte. (O ~ manastireasca.)

CHINOVIE s. (BIS.) (inv.) obshte. (O ~ manastireasca.)

chinovíe (íi) s. f. Cenobit manastire de cenobitzi. Gr. ϰοινόβιον in parte prin intermediul sl. kinovija (Cihac II 647; DAR; Gáldi 164; Vasmer Gr. 78). Der. chinovit s. m. (cenobit) din ngr. ϰοινοβίτης (dublet neol. cenobit din fr.); chinovitic adj. (inv. de cenobit); chinovial adj. (inv. de cenobit); chinoviceshte adv. (in felul cenobitzilor); chinoviarh s. m. (pustnic) din ngr. ϰοινοβιάρχης.

chinóvie chinovii s. f. Manastire de calugari care au viatza organizata in comun intemeiata pentru prima oara potrivit Traditziei de Pahomie ucenic al lui Antonie cel Mare intro insula de pe Nil numita Tabenna in sec. 4; cenobie. [Acc. shi: chinovíe. Var.: chinóviu s. n.] Din sl. kinovija gr. kinovion.