COMÚN A comuni e adj. 1. Care apartzine mai multora sau tuturor; care priveshte sau intereseaza pe mai multzi sau pe totzi; de care se folosesc mai multzi sau totzi; obshtesc. ◊ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generala (spre deosebire de dreptul care se aplica in domenii speciale). Criminal de drept comun = criminal care a comis o crima obishnuita. Substantiv comun = substantiv care serveshte la indicarea obiectelor de acelashi fel. Factor comun = numar cu care se inmultzesc totzi termenii unei sume. Divizor comun = numar intreg care imparte exact mai multe numere intregi date. Multiplu comun = numar care e divizibil cu mai multe numere intregi date. Cel mai mic multiplu comun = cel mai mic numar intreg care se poate impartzi exact prin mai multe numere intregi. Numitor comun = numitor care apartzine mai multor fractzii. An comun = an calendaristic. ◊ Expr. A face cauza comuna cu cineva = a lua partea cuiva intro chestiune sau intro discutzie. A nu avea nimic comun cu cineva (sau ceva) = a nu avea nicio legatura cu cineva a fi strain de... A duce viatza comuna cu cineva = a trai sub acelashi acoperish; a convietzui. ♦ (Substantivat n.) Ceea ce apartzine unei colectivitatzi; ceea ce este alcatuit pe baze obshteshti. ◊ Loc. adv. In comun = laolalta impreuna. 2. Obishnuit normal firesc; frecvent. ◊ Loc comun = idee cunoscuta de toata lumea lucru shtiut; banalitate. ◊ Expr. (Substantivat) A ieshi din comun = a se prezenta k ceva aparte neobishnuit deosebit de ceilaltzi. 3. Banal de rand; de proasta calitate. Din fr. commun lat. communis.

comun ~a [At: COD. TZIV. 5/9 / Pl: ~i ~e / E: fr commun lat communis] 12 a Care apartzine mai multora sau tuturor. 34 a Care priveshte pe mai multzi sau pe totzi. 56 a Care intereseaza pe mai multzi sau pe totzi. 78 a De care se folosesc mai multzi sau totzi Si: obshtesc. 9 a (Jur; is) Drept ~ Parte a dreptului care are aplicare generala. 10 a (Jur; is) Criminal de drept ~ Criminal care a comis o crima obishnuita. 11 a (Grm; is) Substantiv ~ Substantiv care serveshte la indicarea obiectelor de acelashi fel. 12 a (Mat; is) Factor ~ Numar cu care se inmultzesc totzi termenii unei sume. 13 a (Mat; is) Divizor ~ Numar intreg care imparte exact mai multe numere intregi date. 14 a (Mat; is) Multiplu ~ Numar care este divizibil cu mai multe numere intregi date. 15 a (Mat; is) Cel mai mic multiplu ~ Cel mai mic numar intreg care se poate impartzi exact prin mai multe numere intregi. 16 a (Mat; is) Numitor ~ Numitor care apartzine mai multor fractzii. 17 a (Rar; is) An ~ An calendaristic. 18 a (Is) Simtz ~ Minte sanatoasa Cf bun simtz. 19 a (Ie) A face cauza ~a cu cineva A lua partea cuiva intro chestiune sau intro discutzie. 20 sn (Ie) A nu avea nimic (in) ~ cu cineva (sau ceva) A nu avea nici o legatura cu cineva (sau ceva). 21 a (Ie) A duce viatza ~a cu cineva A trai sub acelashi acoperish Si: a convietzui. 22 sn Ceea ce apartzine unei colectivitatzi. 23 sn Ceea ce este alcatuit pe baze obshteshti. 24 av (Ilav) In ~ Laolalta. 25 a Obishnuit. 26 a Frecvent. 27 a (Is) Loc ~ Idee cunoscuta de toata lumea Si: banalitate. 28 sn (Ie) A ieshi din ~ A se prezenta k ceva deosebit de ceilaltzi. 29 a Banal. 30 a De proasta calitate.

COMÚN A comuni e adj. 1. Care apartzine mai multora sau tuturor; care priveshte sau intereseaza pe mai multzi sau pe totzi; de care se folosesc mai multzi sau totzi; obshtesc. ◊ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generala (spre deosebire de dreptul care se aplica in domenii speciale). Criminal de drept comun = criminal care a comis o crima obishnuita. Substantiv comun = substantiv care serveshte la indicarea obiectelor de acelashi fel. Factor comun = numar cu care se inmultzesc totzi termenii unei sume. Divizor comun = numar intreg care imparte exact mai multe numere intregi date. Multiplu comun = numar care e divizibil cu mai multe numere intregi date. Cel mai mic multiplu comun = cel mai mic numar intreg care se poate impartzi exact prin mai multe numere intregi. Numitor comun = numitor care apartzine mai multor fractzii. An comun = an calendaristic. ◊ Expr. A face cauza comuna cu cineva = a lua partea cuiva intro chestiune sau intro discutzie. A nu avea nimic comun cu cineva (sau ceva) = a nu avea nici o legatura cu cineva a fi strain de... A duce viatza comuna cu cineva = a trai sub acelashi acoperish; a convietzui. ♦ (Substantivat n.) Ceea ce apartzine unei colectivitatzi; ceea ce este alcatuit pe baze obshteshti. ◊ Loc. adv. In comun = laolalta impreuna. 2. Obishnuit normal firesc; frecvent. ◊ Loc comun = idee cunoscuta de toata lumea lucru shtiut; banalitate. ◊ Expr. (Substantivat) A ieshi din comun = a se prezenta k ceva aparte neobishnuit deosebit de ceilaltzi. 3. Banal de rand; de proasta calitate. Din fr. commun lat. communis.

COMÚN A comuni e adj. 1. (In opozitzie cu particular individual) Care apartzine tuturora sau mai multora; care priveshte tzine de sau intereseaza pe totzi sau pe mai multzi; de care se folosesc totzi sau mai multzi. V. obshtesc colectiv public general universal. Curte comuna. A avea interese comune. ▭ Bogatziile de orice natura ale subsolului fabricile uzinele shi minele padurile apele izvoarele de energie naturala caile de comunicatzie de orice fel transportul feroviar fluvial maritim shi aerian banci le poshta telegraful telefonul radioul mijloacele de tipar cinematografia shi teatrul gospodariile agricole de stat statziunile de mashini shi tractoare intreprinderile comunale shi partea natzionalizata a fondului de locuintze de la orashe constituie proprietate de stat bun comun al poporului. CONST. R.P.R. 11. Jean Bart... are puncte comune cu literatura dintre 18801900... literatura cu caracter critic literatura inclinata spre satira. IBRAILEANU S. 89. ◊ (Jur.) Drept comun = totalitatea legilor fundamentale care guverneaza legislatzia unui stat (shi in care nu sint cuprinse legile cu caracter special sau exceptzional). Pedepse de drept comun. ▭ Criminal de drept comun = criminal care a comis o crima obishnuita. Substantiv comun = (in opozitzie cu substantiv propriu) substantiv care serveshte la indicarea obiectelor (fiintze lucruri stari actziuni insushiri relatzii) de acelashi fel. «Lup» «scaun» «frumusetze» sint substantive comune. ▭ (Mat.) Factor comun = numar cu care se inmultzesc totzi termenii unei sume. Divizor comun = numar intreg care imparte exact mai multe numere intregi date. Multiplu comun = numar care e divizibil prin mai multe numere intregi date. Numitor comun = numitor care apartzine mai multor fractzii. ◊ Expr. De comun acord = in perfecta intzelegere in deplina armonie in acord (unii cu altzii). A face cauza comuna (cu cineva) = a lua parte cuiva intro chestiune sau intro discutzie a se declara solidar cu el a se alatura lui. V. identifica. Se vede treaba k shi ceferishtii fac cauza comuna cu ei [cu tzaranii rasculatzi]. DUMITRIU B. F. 86. A nu avea nimic comun cu cineva= a nu avea dea face cu cineva a nu avea nici un fel de relatzii cu cineva. A duce viatza comuna (cu cineva) = a trai sub acelashi acoperish. ♦ (Substantivat n. sg.) Ceea ce apartzine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obshteshti sau pentru folos obshtesc. Vaca shi vitzelul ne ramin noua... buhaieshul il dam la comun... asha spune mama. CAMILAR TEM. 305. ◊ Loc. adv. In comun = laolalta impreuna. Colectivishtii muncesc pamintul in comun. 2. Obishnuit normal. V. raspindit frecvent. Cu cit va fi mai mare inaltzimea morala de la care observa artistul societatea descrisa cu atita mai adinca inriurire vor avea scrierile lui... Acestea toate sint lucruri putem zice comune shi e de mirare numai k se gasesc oameni care nu pot sa le intzeleaga. GHEREA ST. CR. II 97. ◊ Loc comun = idee reprezentata de totzi (sau de multzi) in acelashi fel (shi banalizata prin deasa ei intrebuintzare). Limbaj comun v. limbaj. ◊ (Substantivat in expr.) A ieshi din comun = a se prezenta k ceva aparte neobishnuit anormal. 3. Banal de rind. V. mediocru ordinar vulgar. Stil comun.

COMÚN A adj. 1. Care apartzine mai multora sau tuturor; folosit de totzi sau de mai multzi; obshtesc. ◊ Drept comun = totalitatea legilor cu aplicare generala; substantiv comun = substantiv care serveshte la indicarea obiectelor de acelashi fel; factor comun = numar cu care se inmultzesc totzi termenii unei sume; divizor comun = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu comun = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor comun = numitor care apartzine mai multor fractzii. ◊ A face cauza comuna cu cineva = a fi de partea cuiva (intro chestiune intro discutzie etc.). 2. Obishnuit normal. ◊ Loc comun = idee care apare la mai multzi sau la totzi in acelashi fel banalizanduse prin deasa ei intrebuintzare. 3. Banal de rand. // s.n. Ceea ce apartzine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obshteshti. ◊ In comun = laolalta impreuna. ◊ A ieshi din comun = A se prezenta k ceva aparte neobishnuit. [< lat. communis cf. fr. commun].

COMÚN A I. adj. 1. care apartzine mai multora sau tuturor; care intereseaza pe mai multzi sau pe totzi; obshtesc. ◊ (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generala; substantiv ~ = substantiv care serveshte la indicarea obiectelor de acelashi fel; factor ~ = numar cu care se inmultzesc totzi termenii unei sume; divizor ~ = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu ~ = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor ~ = numitor care apartzine mai multor fractzii. ◊ a face cauza ~a cu cineva = a fi de partea cuiva. 2. obishnuit normal frecvent. ◊ loc ~ = idee lucru shtiut de toata lumea; banalitate. 3. mediocru banal de rand. II. s. n. ceea ce apartzine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obshteshti. ◊ in ~ = laolalta impreuna. ◊ a ieshi din ~ = a se prezenta k ceva aparte neobishnuit. (<fr. commun lat. communis)

COMÚN ~a (~i ~e) 1) Care apartzine mai multor persoane. Casa ~a. Pamant ~. 2) Care se face impreuna; realizat de mai multe persoane; colectiv. Munca ~a. Opera ~a. Actziune ~a. 3) Care apartzine tuturor; aflat in posesiunea tuturor; obshtesc; colectiv. Bun ~. Interes ~. Vointza ~a. Drept ~. 4) Care nu se deosebeshte prin nimic; lipsit de originalitate; obishnuit; ordinar; banal; trivial; vulgar. Metoda ~a. Figura ~a. Stil ~. Maniera ~a. ◊ In ~ impreuna. A ieshi din ~ a se deosebi; a se distinge. /<fr. commun lat. communis

comun a. 1. cei al tuturor: aerul soarele sunt comune; 2. abundant: argintul e mai comun decat aurul; 3. de putzina valoare de rand: lucru graiu obiceiu comun; 4. Gram. nume care convine tuturor indivizilor din aceeash specie.

*común a adj. (lat. commúnis d. múnus insarcinare. V. imun municipiŭ remuneratziune). La care ĭaŭ saŭ pot lua parte totzĭ: fintina comuna. Ceĭa ce e propriŭ maĭ multora: interes comun. General universal: limba comuna. Ordinar obishnuit: intrebuintzare comuna. Abundant frecŭent: mereles poame comune. Ordinar ignobil: obiceĭurĭ comune fatza comuna. Mediocru ĭeftin: marfa comuna. Viatza comuna la un loc. Gram. Nume comun care convine tuturor fiintzelor aceleĭashĭ speciĭ. S. n. Cel maĭ mare numar: comunu oamenilor. In comun la un loc cu altu: a trai in comun.

común adj. m. pl. comúni; f. comúna pl. comúne

común adj. m. pl. comúni; f. sg. comúnapl. comúne

COMÚN adj. 1. v. general. 2. (GRAM.) (ieshit din uz) apelativ. (Substantiv ~.) 3. v. obishnuit. (Un om ~.) 4. mediocru mijlociu potrivit. (Un elev ~.) 5. grosolan ordinar. (Panza ~.) 6. v. banal. 7. banal neoriginal (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 8. v. prozaic. 9. banal neinsemnat obishnuit sarac. (Viatza pictorului a fost uimitor de ~.) 10. banal obishnuit ordinar (inv.) prost prostesc. (In lucruri ~ voi vedetzi numai minuni.)

COMUN adj. 1. colectiv general obshtesc public. (Problema de interes ~.) 2. (GRAM.) (ieshit din uz) apelativ. (Substantiv ~.) 3. normal obishnuit. (Un om ~.) 4. mediocru mijlociu potrivit. (Un elev ~.) 5. grosolan ordinar. (Pinza ~.) 6. banal standard stereotip shablonard. (Formule ~.) 7. banal neoriginal (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 8. banal prozaic (fig.) plat (livr. fig.) tern. (Stil ~.) 9. banal neinsemnat obishnuit sarac. (Viatza pictorului a fost uimitor de ~.) 10. banal obishnuit ordinar (inv.) prost prostesc. (In lucruri ~ voi vedetzi numai minuni.)

Comun ≠ propriu

común (comúna) adj. Care apartzine mai multor sau tuturor. Lat. communis fr. commun (sec. XIX). Der. comuna s. f. (primarie) din fr. commune; comunal adj. din fr. communal; comunism s. n. din fr.; comunist s. m.; comunica vb. din lat. communicare (sec. XVIII) dublet al lui cumineca; comunicat s. n.; comunicatzi(un)e s. f.; comunicabil adj.; comunicativ adj.; comunicant adj. din fr.; comunitate s. f. (faptul de a fi comun unire grupare) din lat. communitas (sec. XVIII); comuniune s. f. din fr. communion.

COMÚN A adj. (< lat. communis cf. fr. commun): in sintagmele gen comun limba comuna numar comun nume comun slava comuna shi substantiv comun (v.).

DIFFICILE EST PROPRIE COMMUNIA DICERE (lat.) e greu sa exprimi lucrurile comune intrun stil personal Horatziu „Ars poetica” 128.

ORGANIZATZIA COMUNA AFRICANA SHI MAURITIANA (O.C.A.M.; in fr.: Organisation Commune Africaine et Mauricienne O.C.A.M.) organizatzie guvernamentala regionala cu sediul la Bangui (Rep. Centrafricana) creata in 12 febr. 1965 in scopul intaririi cooperarii shi solidaritatzii africane accelerarii dezvoltarii lor economice sociale shi culturale shi facilitarii consultarilor reciproce in domeniul politicii externe. Intre 1965 shi 1971 sa numit Organizatzia Comuna Africana shi Malgasha iar intre 1971 shi 1974 Organizatzia Comuna Africana Malgasha shi Mauritana. A functzionat pana in 1985. Din O.C.A.M. au facut parte: Benin Republica Centrafricana Côte d’Ivoire Mauritius Niger Rwanda Senegal Seychelles Togo shi Burkina Faso.

PIATZA COMUNA v. Comunitatea Economica Europeana.

PIATZA COMUNA A AMERICII CENTRALE (P.C.A.C.; in engl.: Central American Common Market C.A.C.M.; in sp.: Mercado Común Centroamericano M.C.C.) organizatzie guvernamentala internatzionala creata prin Tratatul General de Integrare Economica a Americii Centrale semnat la 13 dec. 1960 shi ratificat in sept. 1963 cu sediu la Ciudad de Guatemala (Guatemala) in scopul integrarii economice prin liberalizarea comertzului interregional shi crearea de zone libere shi a unei uniuni vamale. Are cinci state membre (Costa Rica El Salvador Guatemala Honduras Nicaragua).

PIATZA COMUNA SUDICA (in sp.: Mercado Común del Cono Sur; in port.: Mercosul) organizatzie internatzionala interguvernamentala creata prin Tratatul de la Asunción la 26 martie 1991 shi intrata in vigoare la 1 ian. 1995 cu sediul la Montevideo (Uruguay) in scopul integrarii economice a tzarilor membre prin circulatzia de marfuri shi servicii al stabilirii unui tarif extern comun shi al adoptarii unei politici comerciale comune. Este prima zona de liber schimb din America de Sud. Are 4 state membre (Argentina Brazilia Paraguay Uruguay) shi doi membri asociatzi (Chile din 1996 shi Bolivia din 1997). Principalele sale organe sunt Consiliul Pietzei Comune compus din minishtri de Externe shi ai Economiei shi Secretariatul (cu sediul la Montevideo).

Fraxinus excelsior L. « Frasin comun ». Specie cu flori mici albeverzui negreviolacee lipsite de corola. shi caliciu au numai stamine shi. pistile de: obicei; poligame dispuse in panicule. Apar inaintea frunzelor la sfirshitul lui apr. inceputul lui mai. Frunze (cca 35 cm lungime) opuse imparipenatcompuse 713 foliole aproape sesile oblong lanceolate oblongi sau ovatlanceolate maruntdintzate glabre baza cuneata pe partea inferioara verzi mai deschis decit pe cea superioara. Arbore (cca 38 m inaltzime) ritidomul nu se exfoliaza scoartza cenushie muguri negri lujeri groshi verzi maslinii glabrii. Fructe la virf oblicemarginate samare de 45 cm lungime relativ late. Aripa decurenta cuprinde samintza in intregime. Are numeroase varietatzi cu talie mica globuloasa sau cu lastari galbeniaurii cu ramuri pendule frunze simple adincdintzate sau tripartite.

Juglans regia L. « Nuc comun ». Specie cu frunze alterne cu 59 foliole ovate intregi pe margini. Art»ore inalt de pina la 30 m scoartza cenushie coroana sferica.

Sambucus nigra L. « Soc comun Soc negru ». Specie care infloreshte tirziu primavaravara dupa ce apar frunzele. Flori albegalbui cu miros puternic k shi frunzele (caliciul cu 5 dintzi scurtzi corola rotunda cu 5 petale patente 5 stamine stigmate sesile) ashezate in cime umbeliforme plane pina la 20 cm diametrul. Fructe mai intii roshii dupa aceea negre lucioase. Frunze pina la 15 cm lungime cu 57 foliole elipticascutzite dentate stipele verucoase pe partea superioara verzi inchis pe cea inferioara mai deschise shi putzin pubescente. Arbust pina la 6 m inaltzime sau arbore pina la 10 m inaltzime. Scoartza groasa cenushie adinccrestata maduva alba ramuri gri.