normal ~a [At: (a. 1828) URICARIUL VII 179 / Pl: ~i ~e / E: lat normalis fr normal ger normal] 12 a av (Care este) asha cum trebuie sa fie potrivit cu starea fireasca Si: firesc obishnuit. 34 a av (Care se face se intampla se intalneshte) in mod regulat Si: firesc obishnuit. 5 a Comun. 6 sn Valoare incadrata in limitele fireshti. 78 sf a (SHis linie ~a) (Dreapta) perpendiculara pe planul tangent la o suprafatza convexa in punctul de contact. 910 sf a (Ias) (Dreapta) perpendiculara pe tangenta la o curba in punctul de contact. 11 a (Is) Plan ~ Plan perpendicular pe tangenta dusa intrun punct al unei curbe. 12 a (Is) Litera ~a Litera care indica marimea care o are floarea literelor dintrun corp sau dintrun caracter de litere. 13 a (Spc; d. marimi) Care are o valoare egala sau apropiata de marimea valoarea etc. intalnita cel mai frecvent. 14 a (D. organe procese fiziologice) Care nu depasheshte anumite limite. 15 a (Pex; d. organe procese fiziologice) Care nu este patologic. 16 a (D. organe procese fiziologice etc.) Care se desfashoara sau functzioneaza bine. 17 a (D. oameni) Sanatos fizic shi psihic. 18 a Conform anumitor reguli. 19 a Fixat prin norme. 2021 (Inv; shis shcoala ~a) (SHcoala) primara. 2223 sf a (Ias) (SHcoala de invatzamant mediu) in care se pregateau invatzatorii shi institutorii Si: (inv) preparandie.

NORMÁL A normali e adj. 1. Asha cum trebuie sa fie potrivit cu starea fireasca obishnuit. Cind trebuia sa aiba loc in mod normal proba? BARANGA I. 209. Cintecul obishnuit al exploziilor nu era cel normal. MIHALE O. 212. Numai daca boala are evolutzie normala. C. PETRESCU C. V. 97. ◊ (Adverbial) Viatza e grea in aceste catune chiar atunci cind se desfashoara normal. BOGZA C. O. 361. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusa intrun punct al unei curbe. ♦ (Despre oameni) Sanatos (din punct de vedere fizic shi psihic); in toate mintzile. 2. Care este conform cu o norma sau cu un grup de norme. ♦ (Despre marimi) A carei valoare este apropiata de valoarea intilnita cel mai des. 3. (Invechit in expr.) SHcoala normala = shcoala menita a forma invatzatori shcoala pedagogica.

NORMÁL A adj. 1. Firesc comun obishnuit. ♦ (Despre oameni) Sanatos (din punct de vedere fizic shi psihic). 2. Conform unor norme unor reguli; regulat. 3. SHcoala normala = shcoala in care se pregateau in trecut invatzatorii shi institutorii. [Cf. lat. normalis fr. normal it. normale].

NORMÁL A I. adj. 1. firesc comun obishnuit. ◊ (despre oameni) sanatos (fizic shi psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre marimi) cu valoare apropiata de cea intalnita frecvent. 3. (chim.) concentratzie ~a = cantitatea de substantza contzinuta intro solutzie exprimata in echivalentzigram la litru de solutzie. 4. (mat.) sectziune ~a = sectziune realizata cu un plan care contzine normala (II 1) intrun punct dat la suprafatza sectzionata. 5. shcoala ~a (shi s. f.) = shcoala in care se pregatesc invatzatorii. II. s. f. 1. dreapta perpendiculara dusa pe tangenta la o curba in punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice calculata dintrun shir de ani de referintza. (< fr. normal. lat. normalis it. normale)

NORMÁL¹ adv. 1) In mod firesc; natural. 2) Conform prevederilor; cum trebuie. /<fr. normal lat. normalis it. normale

NORMÁL² ~a (~i ~e) 1) Care este in concordantza cu norma; conform normei; firesc; natural; obishnuit. Conditzii ~e. ◊ In mod ~ de obicei; de regula. 2) (despre fiintze vii) Care este in conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic shi psihic). Copil ~. 3) shi substantival: SHcoala ~a shcoala unde se pregatesc invatzatori pentru shcoala primara. /<fr. normal lat. normalis it. normale

normal a. care serva de regula: sanatatea e starea normala a omului; shcoala normala menita a forma invatzatori.

* normál a adj. (lat. normalis. V. anormal). Conform normeĭ regular obishnuit: sanatatea e starea normala a omuluĭ. SHcoala normala shcoala destinata sa formeze institutorĭ shi profesorĭ. S.f. Geom. Linie verticala saŭ verticala: toate corpurile cad urmind normala. Adv. In mod normal: a se dezvolta normal.

sunet sn [At: VARLAAM C. 123 / V: (pop) sunit (inv) sunut (reg) sunat / E: ml sonitus] 1 Vibratzie a particulelor unui mediu caracterizata prin inaltzime intensitate shi timbru care se propaga prin solide shi prin fluide sub forma unor unde statice shi care impresioneaza timpanul shi mecanismele urechii mijocii shi interne Si: rasunet zgomot (liv) son (reg) sun shteamat. 2 Senzatzia auditiva perceputa de ureche provocata de o vibratzie cu frecventza cuprinsa intre 16 shi 20000 de hertzi Si: rasunet zgomot (liv) son (reg) sun shteamat. 3 (Ilv) A da ~ A suna (1). 4 (Spc; asr) Murmur (de ape). 5 (Pex; asr) Vuiet. 6 (Spc; asr) Vajait (al vantului). 7 (Spc; asr) Foshnet (al frunzelor). 8 (Spc; ipp) Bubuit (de arme). 9 (Spc) Zgomot specific produs de obiecte metalice prin lovire prin trantire prin scuturare etc. Vz: zanganit. 10 (Pex) Reverberatzie. 11 (Spc) Vibratzie. 12 (Pex) Nota. 13 (Pex) Melodie. 14 (Pex) Cantare (1). 15 (Spc; fon) Element al exprimarii orale rezultat din modificarea prin articulare a curentului de aer expirat prin aparatul fonator. 16 (Ivr; lpl) Urale. 17 (Fig; inv) Veste. 18 (Pex) Zvon. 19 (Fig; ivr) Sens. 20 (Spc) Semnal sonor specific pentru a atrage atentzie a cuiva asupra a ceva Si: (inv) rasunet. 21 (Fig; inv) Rasunet. 22 (Pex) Valva. 23 (Spc) Parte sonora a unui spectacol. 24 (Is) Inginer de ~ Specialist in realizarea partzii sonore a unui spectacol Si: sunetist.

NORMÁLA s.f. 1. Dreapta perpendiculara pe tangenta la curba sau pe planul tangent la o suprafatza in punctul de contact. 2. SHcoala normala. [Cf. fr. it. normale].

NORMÁLA ~e f. Dreapta perpendiculara dusa pe tangenta la o curba in punctul de contact. /<fr. normal lat. normalis it. normale

normál adj. m. pl. normáli; f. normála pl. normále

normál adj. m. pl. normáli; f. sg. normála pl. normále

NORMÁL adj. adv. 1. adj. intreg sanatos zdravan. (Eshti om ~ itzi dai seama ce ai facut?) 2. adj. v. obishnuit. 3. adj. firesc obishnuit regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obishnuit ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.

NORMAL adj. adv. 1. adj. intreg sanatos zdravan. (Eshti om ~ itzi dai seama ce ai facut?) 2. adj. comun obishnuit. (Un om ~.) 3. adj. firesc obishnuit regulat. (Puls ~.) 4. adj. firesc natural obishnuit (inv.) firesh (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 5. adj. obishnuit ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. exact regulat. (Trenul soseshte ~.) 7. adv. absolut bineintzeles cert desigur fireshte garantat indiscutabil natural negreshit neindoielnic neindoios precis sigur. (Crezi k vine azi? ~!)

Normal ≠ anormal nebun nenormal patologic subnormal

sunet (normal) de acordare v. camerton; diapazon (5); frecventza; hertz (Hz); inaltzime (1); sunet.

a o arde la normal expr. (detz.) a face ceva foarte bine

a o frige la normal expr. (detz.) a face ceva cat se poate de bine.