NORMÁL A normali e adj. 1. (Adesea adverbial) Care este asha cum trebuie sa fie potrivit cu starea fireasca obishnuit firesc natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusa intrun punct al unei curbe. Linie normala (shi substantivat f.) = a) dreapta perpendiculara pe planul tangent la o suprafatza in punctul de contact; b) dreapta perpendiculara pe tangenta la o curba in plan sau in spatziu in punctul de contact. ♦ Spec. Sanatos (din punct de vedere fizic shi psihic). 2. Care este conform cu o norma (1). ♦ (Despre marimi) A carei valoare este apropiata de valoarea intalnita cel mai des. 3. (Inv.; in sintagma) SHcoala normala (shi substantivat f.) = shcoala pedagogica. Din fr. normal lat. normalis it. normale.