frecvent, ~ă a [At: MAIORESCU, D. III, 230 / S și: (înv) ~cue~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat frequens, -tis] 1 Care se întâmplă des și la intervale de timp scurte. 2 Obișnuit.

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întîmplă adeseori, la intervale de timp scurte; des. Autorul a evitat greșeala frecventă... de a defini personajele negative numai în raporturile dintre ele și de a le arăta avînd relații strînse doar în mediul negativ. V. ROM. decembrie 1953, 290.

FRECVÉNT, -Ă adj. Care se întâmplă adeseori, des, la intervale scurte; obișnuit. [< lat. frequens].

FRECVÉNT, -Ă adj. care se întâmplă des, la intervale scurte; obișnuit, curent. (< lat. frequens, fr. fréquent)

FRECVÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se produce des; repetat la intervale mici. Caz ~. /<lat. frequens, ~ntis

frecvent a. des: vizite frecvente.

1) *frecŭént, -ă adj. (lat. fréquens, -éntis). Des, care se întîmplă des: vizite frecŭente. Adv. În mod frecŭent. – Fals frecvent.

*frequént, ortografie latinizată îld. frecŭent.

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. sg. frecvéntă, pl. frecvénte

frecvent

frecvent.

FRECVÉNT adj., adv. 1. adj. v. des. 2. adv. v. adesea. 3. adj. v. cunoscut. 4. adj. v. obișnuit. 5. adj. clasic, curent, obișnuit, tradițional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)

FRECVENT adj., adv. 1. adj. des, repetat. (Vizite ~.) 2. adv. adesea, adeseori, des, deseori. (Mergea ~ pe la el.) 3. adj. cunoscut, obișnuit, răspîndit, uzual. (Un obicei ~.) 4. adj. curent, obișnuit, uzual. (Expresie ~.) 5. adj. clasic, curent, obișnuit, tradițional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)

Frecvent ≠ rar

frecvént (frecvéntă), adj. – Care se întîmplă des. – Var. frecuent. Lat. frecuentem (sec. XIX), cu pronunțarea germ. (var., cu pronunțarea it.). – Der. frecventa (var. frecuenta), vb. (a merge des într-un loc); frecvență (var. frecuență), s. f. (repetarea deasă a unei acțiuni).