RAR A rari e adj. s. f. I. Adj. 1. Care intrun shir de lucruri sau de fiintze de acelashi fel se afla fatza de celelalte la o distantza mai mare decat cea obishnuita. 2. (Despre un intreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decat de obicei. Panza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intrun timp mai lung decat cel obishnuit; care se desfashoara intrun ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putzin numeros care se gaseshte numai in putzine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobishnuit exceptzional. 5. Distins ales scump pretzios superior (k merit sau k valoare). ◊ Piatra rara = piatra pretzioasa. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreaja de pescuit cu o impletitura rara (I 2). Lat. rarus.

rar rara [At: C. CANTACUZINO C. M. I 79 / Pl: ~i ~e (nob) rari af/ E: ml rarus a um] 1 a (Ioc des; d. colectivitatzi multzimi sau corpuri compuse din unitatzi identice) Care are elementele componente mai departate unele de altele. 2 a (Ioc des; d. colectivitatzi multzimi sau corpuri compuse din unitatzi identice) Cu elemente mai putzin numeroase decat de obicei. 3 a (Ioc des) Cu densitate mica Si: (pop) rarutz (1). 4 a (Ioc des) Care intrun shir de lucruri sau de fiintze de acelashi fel se afla fatza de celelalte la o distantza mai mare decat cea obishnuita Si: (pop) rarutz. 56 a av (Care este) putzin numeros. 78 a av (Care se gaseshte) in putzine locuri. 9 a Neobishnuit. 10 a Exceptzional (6). 11 a Scump. 12 a Superior (k valoare). 1314 a av (Ioc repede) (Care se desfashoara sau se efectueaza) intrun ritm lent Si: rarit¹ (5) (pop) rarutz (3). 1516 a av (Ioc des frecvent) (Care se petrece se intampla sau se succeda) la intervale departate Si: rareori. 11 a (Rar; d. persoane) Care efectueaza actziuni intrun timp mai lung decat in mod obishnuit. 18 sf Un fel de mreaja de pescuit cu impletitura rara (2). 19 sm (Buc) Ochi (mare) al plasei de pescuit. 20 sfa (Reg) Hora nedefinita mai indeaproape. 21 sfa Melodie care se danseaza rara (20). 22 sm Soi de struguri nedefinit mai indeaproape.

RAR A rari e adj. s. f. I. Adj. 1. Care intrun shir de lucruri sau de fiintze de acelashi fel se afla fatza de celelalte la o distantza mai mare decat cea obishnuita. 2. (Despre un intreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decat de obicei. Panza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intrun timp mai lung decat cel obishnuit; care se desfashoara intrun ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putzin numeros care se gaseshte numai in putzine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobishnuit exceptzional. 5. Distins ales scump pretzios (prin faptul k nu se intalneshte prea des) superior (k merit sau k valoare). ◊ Piatra rara = piatra pretzioasa. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreaja de pescuit cu o impletitura rara (I 2). Lat. rarus.

RAR A rari e adj. (In opozitzie cu des) 1. Care se afla unul fatza de altul la o distantza mai mare decit cea obishnuita. Plopi cu frunza rara Sau zbatut ushor in vint Zile lungi de vara. TOPIRCEANU S. A. 15. Pe furish prin frunza rara K un zgomot de shopirle Dracushorii se strecoara. IOSIF PATR. 21. Vino mindra sus pe deal Un’ se face griul rar. JARNÍKBIRSEANU D. 162. 2. (Despre un intreg). Care are elementele componente mai departate unele de altele decit de obicei. Ai tzesut o pinza rara Patru luni intro camara. HODOSH P. P. 192. La luncutza raran jos Trece Ghitza cel frumos. SHEZ. II 80. A scos o sita de sfara SHii paru cai prea rara. ALECSANDRI P. P. 103. 3. Care se petrece se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intrun timp mai lung decit cel obishnuit care se desfashoara intrun ritm lent; (despre persoane) care efectueaza actziuni intrun astfel de timp. FatFrumos intran padure cu pashi rari. EFTIMIU I. 108. SHi insushi bunicul cel rar la vorbe azi ride shinchina. COSHBUC P. II 47. [Mergea] cu pas rar incet shi ginditor. CREANGA A. 133. ◊ (Adverbial) Cind am plecat un ornic batea din ceatza rar. ARGHEZI V. 114. Doi tzarani inginduratzi ofteaza rar. REBREANU I. 11. Ana citeshte rar shi foarte deslushit. VLAHUTZA O. A. III 89. 4. Care este putzin numeros se gaseshte numai in putzine locuri sau apare la intervale departate. Citeun virtej de aer se rasucea pe strada maturind praful ridicindul shi aruncindul pe trotuare intre picioarele rarilor trecatori. REBREANU R. I 43. In rar tirg a Moldaviei nu vei gasi vreo urma de a lui. NEGRUZZI S. I 196. ◊ (Adverbial adesea la comparativ) In trup [zmeii] erau tare puternici rar cine se putea trinti cu ei. SBIERA P. 314. Ehei! k dumneata bobocule mai rar cineva. CARAGIALE O. I 90. Mai rar om care sa poata lua [din aceste salatzi]. CREANGA P. 211. ♦ Neobishnuit exceptzional. Un urs de o marime rara se arata inaintea noastra. BOLINTINEANU O. 331. 5. Distins ales scump pretzios (prin faptul k nu se gaseshte des); superior (k merit sau k valoare). Heliade Alecsandri Bolintineanu Balcescu Cezar Bolliac shi totzi acei rari barbatzi cu ale caror nume literatura noastra... este in drept a se mindri. MACEDONSKI O. IV 27. Mai un hotar tot a fost plin De mese shi tot oaspetzi rari... De neam strain. COSHBUC P. I 57. Cine e nerod sa arda in carbuni smarandul rar SHa lui vecinica lucire so striveasca in zadar? EMINESCU O. I 83. ◊ Piatra rara = nestemata. Paminturi rare = grup de oxizi metalici ai unor elemente care se aseamana prin proprietatzile lor chimice shi au numerele atomice cuprinse intre 57 shi 71.

RAR¹ adv. 1) La intervale de timp mai mari decat cele obishnuite; rareori. Ne scrie rar. 2) La distantza mai mare decat cea obishnuita sau cea practicata. A semana rar porumbul. 3) Fara graba. A pashi rar. A vorbi rar. /<lat. rarus

RAR² ~a (~i ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se afla la intervale mai mari sau care sunt mai putzin numeroase decat in mod obisnuit. Padure rara. ◊ Raraneagra varietate de vitza de vie avand struguri cu boabe mari negre distantzate una de alta. 2) Care este mai putzin dens mai putzin compact. 3) Care este putzin raspandit putzin frecvent. Frumusetze rara. 4) rar Care este de mare valoare; pretzios; scump. Piatra rara. Exemplar rar. /<lat. rarus

rar a. 1. care nu e des sau compact: aerul e mai rar decat apa; 2. ce vine la timpuri departate shi putzine: rare sunt momentele de fericire; 3. care nu e comun sau obishnuit: o frumusetze rara; 4. fig. exceptzional de mare merit: e un om rar. [Lat. RARUS]. ║ adv. nu adesea.

rar a adj. (lat. rarus rar it. raro rado pv. rar sp. pg. raro ralo). Care nu e des care nu e nicĭ compact nicĭ dens care are spatziĭ goale: o padure rara o populatziune rara o pinza rara aeru e maĭ rar de cit apa. Care nu se vede care nu se arata des: ai devenit rar de cind teaĭ imbogatzit cerbiĭ is rarĭ astazĭ. Care se intimpla la intervale departate: astazĭ razboaĭeles maĭ rare de cit in vechime. Neobishnuit extraordinar exceptzional in merit orĭ in calitate: Dante a fost un om rar o frumusetza rara. Adv. La intervale: griŭ rasarit rar rar viĭ pe la noĭ. A o lua (a o porni a pleca) rararara (Iron.) a te departa cu pashĭ rarĭ: dupa ce ĭam tras o mustrare a luato rararara spre casa.

rar adj. m. pl. rari; f. rára pl. ráre

rar adj. m. pl. rari; f. sg. rára pl. ráre

rar ra; ri re. modificata

RAR adj. adv. 1. adj. v. distantzat. 2. adj. afanat moale poros pufos (rar) infoiat tzaranos (reg.) puhav. (Pamant ~.) 3. adj. rarefiat rarit (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.) 4. adj. subtzire transparent ushor (inv.) ushure. (O ceatza ~; un material ~.) 5. adj. lent. (Bataia ~ a pendulei.) 6. adv. v. adagio. 7. adv. putzin rareori. (Venea ~ pe la noi.) 8. adv. v. rareori. 9. adj. v. deosebit. 10. adj. v. scump.

RAR adj. adv. 1. adj. departat distantzat. (Rinduri ~.) 2. adj. afinat moale poros pufos (rar) infoiat tzarinos (reg.) puhav. (Pamint ~.) 3. adj. rarefiat rarit (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.) 4. adj. subtzire transparent ushor (inv.) ushure. (O ceatza ~; un material ~.) 5. adj. lent. (Bataia ~ a pendulei.) 6. adv. (MUZ.) adagio incet lento. 7. adv. putzin rareori. (Venea ~ pe la noi.) 8. adv. arar arareori rareori. (~ se auzea cite o shoapta.) 9. adj. ales deosebit distins superior. (Un om ~.) 10. adj. pretzios scump valoros. (Bijuterii ~.)

Rar ≠ des

rar (rára) adj. 1. Putzin redus limitat. 2. Departat distantzat. 3. Neobishnuit exceptzional. 4. (Adv.) De putzine ori. 5. (Adv.) Domol lin. Mr. area rar. Lat. rarus (Pushcariu 1437; REW 7067) cf. it. sp. port. raro fr. rare prov. rar. Der. arar adv. (de putzine ori); (a)rareori adv. (de putzine ori); rara adv. (incet fara graba) se foloseshte mai ales cu reduplicare; rari vb. (a spatzia; a frecventa mai putzin; refl. a se imputzina); rarime s. f. (raritate singularitate); rarish s. n. (chelie loc liber intre obiecte); rarefactzi(un)e s. f. din fr. raréfaction; rarisim adj. din fr. rarissime; raritate s. f. din lat. raritas (sec. XIX). Raresh adj. folosit mai ales k porecla azi inv. pare sa fi indicat o persoana mica de statura (dupa Tiktin o persoana cu par putzin).

rarul v. fecioreasca (1).