rar (rára) adj. 1. Putzin redus limitat. 2. Departat distantzat. 3. Neobishnuit exceptzional. 4. (Adv.) De putzine ori. 5. (Adv.) Domol lin. Mr. area rar. Lat. rarus (Pushcariu 1437; REW 7067) cf. it. sp. port. raro fr. rare prov. rar. Der. arar adv. (de putzine ori); (a)rareori adv. (de putzine ori); rara adv. (incet fara graba) se foloseshte mai ales cu reduplicare; rari vb. (a spatzia; a frecventa mai putzin; refl. a se imputzina); rarime s. f. (raritate singularitate); rarish s. n. (chelie loc liber intre obiecte); rarefactzi(un)e s. f. din fr. raréfaction; rarisim adj. din fr. rarissime; raritate s. f. din lat. raritas (sec. XIX). Raresh adj. folosit mai ales k porecla azi inv. pare sa fi indicat o persoana mica de statura (dupa Tiktin o persoana cu par putzin).