PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă. v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso.

prețios, ~oasă [At: CALENDARIU (1794), 35/11 / V: (înv) ~eci~, ~țuos / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: lat pretiosus, fr précieux] 1 a Care reprezintă o valoare materială ridicată. 2 a Care costă mult datorită valorii materiale ridicate Si: scump, (rar) prețuit (2). 3 a (Îs) Metal ~ Aur, platină și argint. 4 a (Îs) Piatră ~oasă Mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găsește rar în natură și se folosește de obicei la confecționarea bijuteriilor. 5 a Care are valoare datorită unor calități materiale sau considerente spirituale, morale. 6 a La care cineva ține mult Si: important, valoros. 7 sf (Înv; lpl) Bijuterii. 8 a (D. oameni și manifestările lor) Care este lipsit de naturalețe și de simplitate Si: afectat, căutat, exagerat, pedant. 9 smf Persoană care are un stil, o vorbire, o comportare afectată. 10 a (Rar; fig) Rafinat.

PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult. 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso.

PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care reprezintă o mare valoare materială, care costă mulți bani, este de mare preț; scump. Să-i facă niște lucruri foarte prețioase. SBIERA, P. 97. Zugrăvelele cele mai prețioase, policandre de argint suflate cu aur, candele de argint... cărțile cele mai alese, erau zestrea monastirii aceleia. ISPIRESCU, L. 295. 2. Care are valoare prin calitățile sale, prin. vechimea sau prin raritatea sa, prin folosul pe care îl aduce omului; important, valoros. Chitanța însă n-o socotea chiar așa de prețioasă. REBREANU, R. I 192. Le arăta cît e de prețios darul de a observa, de a analiza și pricepe viața în toată însemnătatea și frumusețea ei. VLAHUȚĂ, O. A. 249. Kogălniceanu adună prețioase documente în «Arhiva romînă». NEGRUZZI, S. I 339. ◊ Fig. Viața dumneavoastră e prețioasă pentru noi toți. C. PETRESCU, C. V. 33. Eu asemăn a mea stare cu a unui călător Care, neștiindu-și drumul, fără povățuitor... Pierde vremea prețioasă și aleargă-ntr-un noroc. ALEXANDRESCU, P. 48. Piatră prețioasă v. piatră. Metal prețios = metal (aur, argint, platină) care nu se oxidează, nu se alterează ușor și nu este atacat ușor de acizi sau de alte substanțe chimice; metal nobil. ◊ Scump, drag, iubit. Sînt urme prețioase, sînt scumpe suvenire Ce-n suflet tipărite, ca el au nemurire. ALECSANDRI, P. I 125. 3. Fig. De un rafinament exagerat, lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat, căutat. Stil prețios. ♦ (Substantivat, f., franțuzism) Femeie afectată în vorbe și în maniere. Astăzi rîzi d-o pedantă, mîine d-o prețioasă. ALEXANDRESCU, M. 269.- Pronunțat: -ți-os.

PREȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Cu preț, cu valoare mare; scump. 2. (Fig.) De un mare rafinament; afectat. ♦ (s.f.) Femeie afectată în vorbire și în purtări. [Cf. fr. précieux, it. prezioso, lat. pretiosus].

PREȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care reprezintă o valoare; scump. 2. (despre stil, limbaj, oameni) de un rafinament exagerat, lipsit de naturalețe; pedant, pretențios, afectat. (< fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso)

PREȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are preț mare; de mare valoare; care nu poate fi apreciat; inapreciabil; inestimabil. Metal ~. Operă ~oasă. ◊ Piatră ~oasă piatră scumpă, nestemată. 2) (despre persoane) Care se caracterizează printr-un rafinament exagerat; fără simplitate și naturalețe. [Sil. -ți-os] /<fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso

prețios a. 1. de mare preț: calitate prețioasă; 2. fig. scump: amiciția voastră ne e prețioasă. [Lat. PRETIOSUS].

*prețiós, -oásă adj. (lat. pretiosus). Scump, de mare preț: haĭne prețioase. Fig. Foarte ĭubit: un amic prețios. Foarte folositor: un amic, un timp prețios. Afectat ca să pară nobil (fr. précieux): stil prețios. S. f. (fr. précieuse). Femeĭe afectată în vorbă și manieră ca să pară nobilă: Molière a ridiculizat prețioasele. S. n. Modu de a vorbi și de a se purta al prețioaselor. Adv. Ca prețioasele: a scrie prețios. Metale prețioase (saŭ nobile), auru, platina, și argintu. Petre prețioase (saŭ scumpe), geme, (diamante, rubine, topaze ș. a.).

precios, ~oasă a vz prețios

prețuos, ~oasă a vz prețios

prețioasă f. femeie afectată în manierele și limba ei: astăzi râzi de o pedantă, mâine de o prețioasă GR. AL. (= fr. précieuse).

prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse

prețiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. prețióși; f. sg. prețioásă, pl. prețioáse

PREȚIÓS adj. 1. nobil. (Metal ~.) 2. v. scump. 3. bogat, luxos, scump. (Haine ~oase.) 4. v. important.

PREȚIÓS adj. v. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, sentențios.

PREȚIOS adj. 1. nobil. (Metal ~.) 2. rar, scump, valoros. (Bijuterii ~.) 3. bogat, luxos, scump. (Haine ~.) 4. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuție ~ la dezvoltarea...)

prețios adj. v. AFECTAT. ARTIFICIAL. BOMBASTIC. CĂUTAT. CONVENȚIONAL. DECLAMATOR. EMFATIC. FALS. FĂCUT. GRANDILOCVENT. MANIERAT. NEFIRESC. NENATURAL. POMPOS. PRETENȚIOS. RETORIC. SENTENȚIOS.

Prețios ≠ nevaloros