metal sn [At: CANTEMIR IST. 14 / V: (iti rar) ~o (gri rar) ~on / Pl: ~e / E: fr métal ger Metall lat metallum it metallo ngr μέταλλον] 1 Fiecare dintre elementele chimice cu luciu caracteristic bune conducatoare de caldura shi de electricitate solide la temperatura obishnuita. 2 (Pex) Aliaj format din doua sau mai multe metale (1) dintrun metal (1) shi alte materiale etc. 3 (Is) ~ pretzios (sau nobil) Metal care se gaseshte in natura in cantitatzi relativ mici shi care se oxideaza cu greutate. 4 (Fig; rar) Bani sub forma de monede. 5 (Pop; lpl) Substantza chimica. 6 Bucata de metal (2). 7 Piesa de metal (2).

METÁL metale s. n. 1. Element chimic cu un luciu caracteristic bun conducator de caldura shi de electricitate maleabil shi ductil de obicei solid la temperatura obishnuita care se gaseshte in natura in stare nativa sau sub forma de saruri oxizi etc. Uralul reprezinta o adevarata comoara de metale shi materii chimice. PROBL. GEOGR. I 193. Orologiul fidel interpret al batrinului timp suna de 12 ori din limba sa de metal. EMINESCU N. 37. Metal pretzios = metal care se gaseshte in natura in cantitatzi relativ mici shi care nu se oxideaza shi nu se altereaza decit cu greutate. Aurul shi argintul sint metale pretzioase. 2. Aliaj al unor metale. Otzelul bronzul alama sint metale. Metal dur = aliaj cu duritate mare shi rezistentza mare la uzura. ♦ Amestec de concretziuni aglomerat de pulberi metalice sau forme tranzitorii intre aliaje shi compushi. Pl. shi: (invechit) metaluri (MACEDONSKI O. IV 145 CARAGIALE T. II 81 ALEXANDRESCU M. 254).

METÁL s.n. 1. Element chimic cu luciu caracteristic bun conducator de caldura shi de electricitate ductil shi maleabil de obicei solid la temperatura obishnuita. 2. Aliaj al unor metale (1). [Pl. le luri. / cf. fr. métal germ. Metall < lat. metallun].

METÁL¹ metale s. n. Element chimic cu luciu caracteristic bun conducator de caldura shi electricitate ductil shi maleabil solid la temperatura obishnuita. (din fr. métal germ. Metall lat. metallum)

METÁL ~e n. Element chimic cu luciu specific caracterizat prin conductibilitate termica shi electrica opacitate ductibilitate shi maleabilitate. /<fr. métal germ. Metall

metal n. corp simplu lucitor bun conducator de caldura shi de electricitate.

*metál n. pl. e rar urĭ (lat. metallum d. vgr. métallon. V. medalie). Chim. Corp simplu dotat cu o stralucire particulara numita luciŭ metalic in general bun conductor de caldura shi de electricitate shi care poseda pe linga asta proprietatea de a da combininduse cu oxigenu cel putzin un acid bazic: feru e metalu cel maĭ útil. Toate metaleles solide la temperatura ordinara afara de mercur care e lichid shi de idrogen care e gazos. Principalele sint: auru argintu platina mercuru cupru aluminiu feru staniu plumbu zincu sh. a.

metalon s vz metal

metál s. n. pl. metále

metál s. n. pl. metále

METÁL s. (CHIM.) (inv.) madem.

METAL s. (CHIM.) (inv.) madem.

METALE. Subst. Metal. Metale alcaline; metale alcalinopamintoase; metale pretzioase; metale nobile; metale tranzitzionale; metale feroase; metale neferoase; metale rare; metale dure. Aluminiu; amoniu; arama cupru; argint; aur; bariu; beriliu; bismut; cadmiu; calciu; ceriu; crom; galiu; hafniu; indiu; iridiu; kaliu potasiu; litiu; mangeziu; mangan; mercur hidrargir argintviu (pop.); molibden; natriu sodiu; nichel; niobiu; osmiu; paladiu; platina; reniu; rodiu; rubidiu; ruteniu; scandiu; staniu cositor; strontziu; tantal; titan; toriu; tuliu; uraniu; vanadiu; widia; wolfram tungsten; yterbiu; ytriu; zinc; zirconiu. Metalurgie; metalochimie metalografie. Metalurgist metalurg (rar); metalograf. Adj. Metalic; metalifer. Argentifer argintos; aurifer; magnezic; manganic; manganos; mercuric; stanic; stanifer stanos. Argintat; aurit inaurit (pop.) intraurit (rar): cositorit; cromat; nichelat; platinat; zincat. Vb. A metaliza; a arami; a arginta a argintui (rar); a auri a inauri (pop.) a intrauri (inv. shi pop.); a cadmia; a croma; a platina; a cositori. V. minerale.

METÁL (< germ.) s. n. Element chimic cu luciu caracteristic bun conducator de caldura shi de electricitate maleabil shi ductil care formeaza ioni pozitiv. Toate m. sunt solide la temperatura obishnuita cu exceptzia mercurului care este lichid. Cu oxigenul formeaza de obicei oxizi cu caracter bazic. ◊ M. alcalin v. alcalin. ◊ M. alcalinopamantos v. alcalinopamantoase. ◊ M. feros = material metalic ce cuprinde k element de baza fierul (fonte otzeluri). ◊ M. dur = aliaj cu duritate foarte mare cu punct de topire ridicat. Contzine in general carburi de crom de wolfram de titan etc. Se foloseshte la fabricarea sculelor ashchietoare. ◊ M. pretzios = denumire pentru unele metale nobile (aurul platina argintul). ◊ M. nobil = m. care se oxideaza greu foarte rezistent din punct de vedere chimic (ex. aurul argintul metalele din familia platinei). ◊ M. rar = m. relativ nou in tehnica care se gaseshte in cantitatzi mici sau in stare dispersa in scoartza Pamantului. In numar de peste 50 se deosebesc de m. r. ushoare greu fuzibile radioactive disperse. Se folosesc in tehnica moderna k atare sau in aliaje (ex. seleniul germaniul beriliul molibdenul wolframul litiul actiniul zirconiul hafniul etc.). Contzinutul de m.r. din scoartza Pamantului (in raport cu masa ei) este de 053% (din care 041% revine titaniului). ◊ M. greu = metal cu greutate moleculara mare in general toxic pentru plante shi animale chiar in concentratzii mici (ex. mercurul cromul cadmiul plumbul cuprul). ◊ M. nativ = m. pretzios (aur argint platina) ce se gaseshte izolat in masa unui zacamant primar sau aluvionar. Masa lui variaza de la cateva grame pana la cateva zeci de kilograme. Cea mai mare bucata de aur nativ a fost gasita in Austria (285 kg impreuna cu cuartz). ◊ Metale tranzitzionale = elemente chimice care ocupa o pozitzie de tranzitzie intre metale shi nemetale (ex. actinoidele lantanoidele etc.). Au unele proprietatzi specifice comune (de ex. formeaza compushi complecshi). Se mai numesc elemente tranzitzionale. ◊ Arta metalului = realizarea unor obiecte de arta din m. prin modelarea artistica a acestuia. Se obtzine prin shtemuire (obtzinerea unor piese decorative in relief) turnare (executarea unei sculpturi in metal dupa un mulaj in gips) feronerie (realizarea unor grilaje ornamentale balustrade etc. prin ciocanire sau deformare plastica la cald) etc.