COMÚN A adj. 1. Care apartzine mai multora sau tuturor; folosit de totzi sau de mai multzi; obshtesc. ◊ Drept comun = totalitatea legilor cu aplicare generala; substantiv comun = substantiv care serveshte la indicarea obiectelor de acelashi fel; factor comun = numar cu care se inmultzesc totzi termenii unei sume; divizor comun = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu comun = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor comun = numitor care apartzine mai multor fractzii. ◊ A face cauza comuna cu cineva = a fi de partea cuiva (intro chestiune intro discutzie etc.). 2. Obishnuit normal. ◊ Loc comun = idee care apare la mai multzi sau la totzi in acelashi fel banalizanduse prin deasa ei intrebuintzare. 3. Banal de rand. // s.n. Ceea ce apartzine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obshteshti. ◊ In comun = laolalta impreuna. ◊ A ieshi din comun = A se prezenta k ceva aparte neobishnuit. [< lat. communis cf. fr. commun].