BANALITÁTE (2) banalitatzi s. f. 1. Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun shi lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal vorba banala idee banala. Din fr. banalité.

banalitate sf [At: BRATESCUVOINESHTI ap. DA / Pl: ~tatzi / E: fr banalité] 1 Caracterul a ceea ce este banal (1). 2 Fel de a fi comun shi lipsit de originalitate. 3 (Ccr) Lucru banal (1). 4 (Fig) Idee banala (1) Si: platitudine prozaism.

banalitáte s.f. I 1 Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun lipsit de originalitate. Criticii au observat banalitatea muzicii de film. 2 Concr. Lucru obishnuit comun. Nu pierde timpul cu banalitatzi. ◆ Vorba idee etc. banala. Spune numai banalitatzi. II (in Ev. Med. in Europa Apuseana) Cedare de catre senior a dreptului de folosire a unor utilitatzi proprii in favoarea comunitatzii. • pl. atzi. /<fr. banalité.

BANALITÁTE banalitatzi s. f. 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun shi lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal vorba banala idee banala. Din fr. banalité.

BANALITÁTE (2) banalitatzi s. f. 1. Faptul de a fi banal; fel de a fi comun shi lipsit de originalitate. Banalitatea unui subiect. 2. (Concretizat) Lucru banal idee banala. Vorbeshte banalitatzi. ▭ Nu shtiu de ce cintzi atitea banalitatzi! se burzuluieshte Stanica. Numai frumos nui cintecul tau! CALUGARU O. P. 195.

BANALITÁTE banalitatzi s. f. 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce e banal; fel de a fi comun shi lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal idee banala. Dupa fr. banalité.

BANALITÁTE s.f. 1. Lipsa de originalitate. 2. Lucru obishnuit comun. 3. (La pl.) Nume dat in evul mediu in Europa apuseana dreptului exclusiv al seniorului de a tzine moara cuptor teasc shi animale de reproductzie pentru folosirea carora tzaranii plateau o taxa. [Cf. fr. banalité].

BANALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este banal; platitudine. ◊ lucru obishnuit comun. (< fr. banalité)

BANALITÁTE ~atzi f. 1) Caracter banal. 2) la pl. Lucruri banale; vorbe banale. A spune ~atzi. [Art. banalitatea; G.D. banalitatzii] /<fr. banalité

banalitate f. 1. lucru banal; 2. pl. idei comune vorbe de rand.

*banalitáte f. (fr. banalité). Caracteru de a fi banal. Vorba banala: a spune o banalitate. Pl. Ideĭ saŭ vorbe banale: a vorbi banalitatzĭ.

banalitáte s. f. g.d. art. banalitắtzii; (lucruri vorbe idei) pl. banalitắtzi

banalitáte s. f. g.d. art. banalitatzii; (lucruri vorbe) pl. banalitatzi

BANALITÁTE s. platitudine prozaism loc comun (livr.) truism (fig.) proza.

BANALITATE s. platitudine prozaism loc comun (livr.) truism (fig.) proza. (A spus o ~.)