platitudine sf [At: HELIADE O. II 80 / Pl: ~ni / E: fr platitude] 1 Lipsa de expresivitate a unei creatzii artistice sau literare a stilului etc. 2 Insushire a unui lucru de a fi banal shters Si: banalitate. 3 Mediocritate. 4 (Ccr; mpl) Vorba idee opera etc. banala. 5 (Frr) Slugarnicie. 6 (Frr) Josnicie.

PLATITÚDINE (2) platitudini s. f. 1. Faptul de a fi plat (2); banalitate mediocritate. Ii cintarise pe totzi. Ii gasise insignifiantzi shi de o jalnica platitudine. C. PETRESCU V. 15. 2. (Concretizat) Vorba banala anosta; idee plata. Dupa atita experientza care au facuto muncitorii declamarile «Patriei» ramin simple platitudini ba inca rau intrebuintzate. IONESCURION C. 33. Intrebuintzez shi eu nishte platitudini platonice scoase de curind iar la moda. CARAGIALE O. III 244.

PLATITÚDINE s.f. Banalitate mediocritate; (la pl.) vorbe banale idei plate. [Cf. fr. platitude].

PLATITÚDINE s. f. banalitate mediocritate; vorba idee banala. (< fr. platitude)

PLATITÚDINE ~i f. 1) Caracter plat; lipsa de originalitate; banalitate. 2) Vorba sau idee plata. /<fr. platitude

platitudine f. caracterul celor vulgare in sentimente in productziune in conversatziune in purtare.

*platitúdine f. (fr. platitude d. plat plat). Defectu de a fi plat: platitudinea unor poeziĭ. Act plat vorba plata lingushire injositoare: a zice a face platitudinĭ.

platitúdine s. f. g.d. art. platitúdinii; (vorbe idei) pl. platitúdini

platitúdine s. f. g.d. art. platitúdinii; (vorbe idei) pl. platitúdini

PLATITÚDINE s. banalitate prozaism loc comun (livr.) truism (fig.) proza. (A spus o ~.)

PLATITUDINE s. banalitate prozaism loc comun (livr.) truism (fig.) proza. (A spus o ~.)