laolaltă av [At: ȘINCAI, în ȘA I, 74 / V: (pop) ~antă / S și: (înv) la olaltă, la o laltă / E: la + o + alta] 1 Împreună. 2 În comun. 3 Solidar.

LAOLÁLTĂ adv. Împreună, la un loc, în comun. Acum în fruntea pămîntului vom veni noi... vom lucra laolaltă... vom apuca și noi o pîne bună. CAMILAR, TEM. 81. Perii, piepteni, ace de cap, cutiuțe, așezate laolaltă pe măsuța de noapte. STANCU, U.R.S.S. 41. Își vedeau întreaga viață și toate bucuriile amestecate laolaltă. VLAHUȚĂ, O. A. 109.

LAOLÁLTĂ adv. În asociere unul cu altul (sau cu alții); grămadă; la un loc. [Sil. la-o-] /la + o + alta

laolaltă adv. împreună: [Lit. la una la alta = una la alta].

laoláltă, V. olaltă.

laolantă av vz laolaltă

oláltă (la) loc. adv. (din la una alta, de unde s’a făcut la *unalta, apoĭ la olaltă. E un cuv. care a apărut în Trans. pe la sfîrșitul sec. 18 ca o traducere a germ. mit [saŭ unter] einander și a ung. egymás. De el abuzează Româniĭ germanizațĭ). Rar. La un loc, împreună. – Se scrie și laolaltă.

laoláltă adv.

laoláltă adv.

laolaltă

laolaltă.

LAOLÁLTĂ adv. 1. v. împreună. 2. dimpreună, împreună, (înv.) depreună. (Cu toții ~ să...) 3. v. alături.

LAOLALTĂ adv. 1. împreună, (rar) olaltă, (înv. și reg.) delaolaltă, (prin Munt.) tamba. (Au venit ~ la noi.) 2. dimpreună, împreună, (înv.) depreună. (Cu toții ~ să...) 3. alături, împreună. (Stau ~ pe marginea ferestrei.)

Laolaltă ≠ separat

laoláltă, adv. – Împreună: „Să tăiem d’eluțu roată, / Să sim, mândruț, laolaltă” (Calendar, 1980: 62). – Din la + o + alta (DEX, MDA).

laoláltă, adv. – Împreună: „Să tăiem d’eluțu roată, / Să sim, mândruț, laolaltă” (Calendar 1980: 62). – La + o + alta.

RARAM FACIT MIXTURAM CUM SAPIENTIA FORMA (lat.) rareori întâlnești frumusețea și înțelepciunea laolaltă – Petroniu, „Satyricon”, 94.