MANIÉRA maniere s. f. 1. (La pl.) Fel de a se purta in societate; comportare tzinuta. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare in societate. ♦ (La sg.) Politetze amabilitate; bunacuviintza. 2. Fel chip mod procedeu; modalitate. ◊ Loc. adv. De (asha) (sau de o) maniera... = in (asha) chip... in (asha) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie shi de procedee care alcatuiesc stilul particular al unui artist scriitor etc. ♦ (Peior.) Tendintza de a repeta in arta propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanica a unor procedee stilistice intro opera literara din cauza carora se ajunge la artificialitate. [Pr.: nie] Din fr. manière.^[1]

maniera sf [At: PLESHOIANU T. III 87/1 / P: ~nie~ / Pl: ~re (inv) ~ri / E: fr manière] 1 (Cu determinari care precizeaza domeniul) Mod. 2 (Frm; ilav) De (o) ~ sau de asha ~ In asha fel. 3 (Lpl) Mod de a se comporta sau de a se prezenta in societate Si: comportare tzinuta. 4 (Inv) Politetze. 5 Totalitate a procedeelor tehnice care alcatuiesc stilul particular al unui artist. 6 Folosire mecanica a unor procedee stilistice datorita carora o lucrare lasa impresia de artificialitate. 7 (Art; ila) De ~ Manierist.

MANIÉRA maniere s. f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta in societate; comportare tzinuta. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare in societate. ♦ (La sg.) Politetze amabilitate; bunacuviintza. 2. Fel chip mod procedeu; modalitate. ◊ Loc. adv. De (asha) (sau de o) maniera... = in (asha) chip... in (asha) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie shi de procedee care alcatuiesc stilul particular al unui artist. ♦ (Peior.) Tendintza de a repeta in arta propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanica a unor procedee stilistice intro opera literara din cauza carora se ajunge la artificialitate. [Pr.: nie] Din fr. manière.

MANIÉRA maniere s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fel de a se purta in societate; purtare corecta cuviincioasa aleasa. Eu nu shtiu ce maniere invatza copila asta. C. PETRESCU C. V. 94. Agapitza gasind in barbatul sau un om cu maniere nobile... se deprinse ushor cu casatoria. NEGRUZZI S. I 73. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare in societate. 2. (Frantzuzism) Fel chip procedeu mod. Compozitzia din gavanoshel nu shtie Didina cum so intrebuintzeze... scriei cum sa shio aplice sa nu te pomeneshti cai albeshte parul daca nu shtie exact doza shi maniera. CARAGIALE O. VII 5. Feliul cum se purta batrinul cu musafirii sai shi maniera... cu carei slujea k pe oameni cumsecade facea mai mult decit vinul. CONTEMPORANUL VII 385. ◊ Loc. adv. (Frantzuzism) De (asha) maniera... = in (asha) chip in (asha) mod... ♦ Aplicare mecanica a procedeelor stilistice intro opera literara datorita careia se ajunge la artificialitate. Iata gresheala mare: a confunda stilul cu maniera. CARAGIALE N. F. 30. Pronuntzat; nie.

MANIÉRA s.f. 1. (De obicei la pl.) Fel de a se purta in societate; comportare corecta cuviincioasa. 2. Fel chip mod procedeu. ♦ Mod specific de realizare a unui lucru a unei opere; ansamblu de procedee shi de mijloace de expresie caracteristice unui artist. 3. Afectare artificialitate in stil. [Pron. nie. / < fr. manière it. maniera].

MANIÉRA s. f. 1. (pl.) fel de a se purta in societate; comportare corecta shi cuviincioasa. 2. fel mod procedeu. ◊ ansamblu de procedee shi mijloace de expresie caracteristice unui artist scriitor etc. 3. afectare artificialitate in stil. (< fr. manière)

MANIÉRA ~e f. 1) Mod de a se purta; tzinuta; comportament; conduita. 2) rar Comportare conform regulilor buneicuviintze; amabilitate; politetze. 3) Mod de a actziona pentru atingerea unui anumit scop; modalitate; metoda; procedeu; mijloc. [Sil. nie] /<fr. maniere

maniera f. 1. mod de a fi sau de a lucra; 2. mod particular unui sciiitor sau artist: a confunda stilul cu maniera CAR.; 3. apucaturi obishnuite: codul bunelor maniere (fr. = manière).

*maniéra f. pl. e (fr. manière d. un vechĭ adj. fr. manier iere care e la indemina care se face cu mina d. main mina). Mod particular de a lucra de a te purta purtare (cuviincĭoasa): acest tinar are o frumoasa maniera de a vorbi cu ceĭ batrinĭ el n’are nicĭ o maniera (e mojic). Codu manierelor elegante cartea cu regulele buneĭ cuviintze.

maniéra (nie) s. f. g.d. art. maniérei; pl. maniére

maniéra s. f. (sil. nie) g.d. art. maniérei; pl. maniére

maniera

MANIÉRA s. 1. v. comportare. 2. v. mod. 3. v. stil. 4. v. regim. 5. v. sens. 6. v. politetze. 7. v. bunacuviintza.

MANIERA s. 1. (la pl.) apucatura comportament comportare conduita deprindere moravuri (pl.) naravuri (pl.) obiceiuri pl.) purtare (pop.) moda (Transilv.) pont (inv.) duh (turcism inv.) talim. (Ce sint ~ele astea?) 2. cale chip fel forma metoda mijloc mod modalitate posibilitate procedare procedeu procedura putintza sistem (reg.) cap modru (inv.) manopera marsha mediu mijlocire. (O alta ~ de a rezolva problema.) 3. fel metoda mod stil. (~ de lucru a cuiva.) 4. fel gen mod modalitate regim sistem stil. (~ de viatza.) 5. chip fel gen mod sens (rar) spirit. (Se pot face shi alte observatzii in aceeashi ~.) 6. amabilitate politetze (livr.) civilitate. (E deo ~ ireproshabila.) 7. decentza jena pudoare rushine sfiala bunacuviintza (rar) pudicitate (latinism rar) pudicitzie. (Nu are nici un pic de ~.)

maniera (lat. vulg. manuarius „de mana in mana manual”) 1. In general fel mod de a fi sau de a face; in special mod de a compune sau p. ext. de a executa propriu unui anumit muzician sau unei anumite epoci. In aceasta acceptzie notziunea de m. se suprapune peste aceea de stil* fatza de care difera insa prin accentuarea particularului pe cand stilul tinde spre o valoare universala. V. expresie; etos. ♦ À la manière de (expr. fr.) imitatzie pastisha. 2. Cuv. fr. manière a fost folosit de Johannes de Garlandia in sec. 14 cu sensul de mod (III) ritmic. ♦ Ceva mai tarziu dupa Ph. de Vitry denumire data modului de divizare al notei breve (2) (in 2 3 6 9 12 partzi egale). 3. La sfarshitul sec. 14 notation maniérée era denumirea data notatziei (III) a carei grafie devenise extrem de complicata. 4. In sec. 18 m. era denumirea data ornamentelor* melodice. V. manierism.

MANIERA s. f. 1. (De obicei cu determinari care precizeaza domeniul) Fel chip mod procedeu; modalitate. Maniera dupa care spaniolii spala lina. MN (1836) 42. Doua numere sa pot comparui in doua maniere. ASACHI E. I 112/6 cf. III 310/21. Putzina cunoshtintza ce are autorul despre maniera de a trata vocea de tenor. FILIMON O. II 256. Maniera omului de a se exprima. MAIORESCU CR. III 410 cf. I 91. Asta e maniera lui de a lucra. COSTINESCU. Compozitzia din gavanoshel nu shtie Didina cum so intrebuintzeze. . . scriei cum sa shio aplice". nu shtie exact doza shi maniera. CARAGIALE O. VII 5. Faptele se petrec intrun mediu orashanesc shi intre persoane aproape caragialiane tratate insa in maniera de roman. IBRAILEANU S. 4. ◊ L o c. adv. (Frantzuzism) De (o) maniera sau de asha maniera = in (asha) chip : in (asha) fel. Exprima toata situatzia de o maniera cu totul noua. ap. IORDAN L. R. A. 259. Prezinta lucrurile de asha maniera incit te convinge. ap. IORDAN L. R. A. 259. 2. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta (in societate); comportare tzinuta. Manierile sale cele simple. PLESHOIANU T. III 87/1. Subgiugasa toate inimile nu numai prin talenturile shi manierile sale ce inca shi prin faptura lui cea interesanta. ASACHI S. L. II 13 cf. 53. Gasind in barbatul sau un om cu maniere nobile. NEGRUZZI S. I 73. Atragea asuprashi prin maniere shi invatzatura admiratziunea curtezanilor celor mai rafinatzi. HASDEI I. V. 99. Era la inaltzimea spiritului inimii manierelor postelnicului. BOLINTiNEANU o. 454. Prin manierele lui. . . dobindi amicia shi increderea tuturor capitanilor. FILIMON O. I 270 cf. 104 II 132. Cu desavirshire lipsit de manierele comune succesul i scapa foarte adesea. CARAGIALE O. III 4 cf. I 230. Vrai sa zici k aceasta femeie cu maniere asha de alese. . . ar merge in ratacirea ei pina ashi uita cele mai inalte datorii! I. NEGRUZZI S. III 227. Eu nu shtiu ce maniere invatza copila asta. C. PETRESCU C. V. 94. Dupa plecarea lui Simion Aglaie ishi schimba deodata manierele. CALINESCU E. O. i 55. Se folosea acum numai de manierele diplomatice. CAMIL PETRESCU O. II 528. Cunoashte manierele de la curte vineaza joaca shah. LL I 91. ◊ Codul manierelor elegante v. c o d. ♦ (La sg.) Politetze amabilitate; bunacuviintza. V. r e s p e c t. Feliul cum se purta batrinul cu musafirii sai shi maniera. . . cu carei slujea. . . facea mai mult decit vinul. CONTEMPORANUL VI₁ 385. Imbracamintea i era destul de buna shi maniera destul de vadita k sa creada fiecare k e cineva. ARDELEANU S. 55 cf. SEBASTIAN T. 123. 3. Totalitatea procedeelor (tehnice) care alcatuiesc stilul particular al unui artist. Acest haracter al [stilului] scrierii se numeshte maniera a autorului. HELIADE O. II 25 cf. 43. ♦ Folosire mecanica a unor procedee stilistice datorita carora se ajunge la artificialitate. Intre stil shi maniera este aceeashi deosebire k intre organismul necesar al fiintzei vii shi structura voita a lucrului artificial. CARAGIALE O. III 61. ◊ Loc. adj. De maniera = (despre lucrari de arta) manierist. Acestei gresheli datorim potopul producerilor de maniera in arte shin litere. CARAGIALE O. III 80. Pronuntzat: nie. Pl.: maniere shi (invechit) manieri. Din fr. manière.