maniera (lat. vulg. manuarius „de mana in mana manual”) 1. In general fel mod de a fi sau de a face; in special mod de a compune sau p. ext. de a executa propriu unui anumit muzician sau unei anumite epoci. In aceasta acceptzie notziunea de m. se suprapune peste aceea de stil* fatza de care difera insa prin accentuarea particularului pe cand stilul tinde spre o valoare universala. V. expresie; etos. ♦ À la manière de (expr. fr.) imitatzie pastisha. 2. Cuv. fr. manière a fost folosit de Johannes de Garlandia in sec. 14 cu sensul de mod (III) ritmic. ♦ Ceva mai tarziu dupa Ph. de Vitry denumire data modului de divizare al notei breve (2) (in 2 3 6 9 12 partzi egale). 3. La sfarshitul sec. 14 notation maniérée era denumirea data notatziei (III) a carei grafie devenise extrem de complicata. 4. In sec. 18 m. era denumirea data ornamentelor* melodice. V. manierism.