MANIÉRA maniere s. f. 1. (La pl.) Fel de a se purta in societate; comportare tzinuta. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare in societate. ♦ (La sg.) Politetze amabilitate; bunacuviintza. 2. Fel chip mod procedeu; modalitate. ◊ Loc. adv. De (asha) (sau de o) maniera... = in (asha) chip... in (asha) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie shi de procedee care alcatuiesc stilul particular al unui artist scriitor etc. ♦ (Peior.) Tendintza de a repeta in arta propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanica a unor procedee stilistice intro opera literara din cauza carora se ajunge la artificialitate. [Pr.: nie] Din fr. manière.^[1]