13 definitzii pentru conduita

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CONDUÍTA conduite s. f. 1. Fel de a se purta comportare; maniera. 2. Comportament. Din fr. conduite.

CONDUÍTA conduite s. f. 1. Fel de a se purta comportare; maniera. 2. Comportament. Din fr. conduite.

conduíta sf [At: G. M. ZAMFIRESCU Sf. M. N. II 191 / P: ~dui~ / Pl: ~te / E: fr conduite] 1 Comportament. 2 (Is) Linie de ~ Statornicie in comportare.

CONDUÍTA conduite s. f. Purtate fel de a se purta atitudine in societate deprinderi morale. Elevul are o buna conduita in shcoala a Maro probabil regreta conduita avuta fatza de SHalomia. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 191. ◊ Linie de conduita = norma de purtare.

CONDUÍTA s.f. Comportare atitudine (in societate in viatza). [Pron. dui. / < fr. conduite cf. rus. konduita].

CONDUÍTA s. f. fel de a se purta comportare; maniera; comportament. (< fr. conduite)

CONDUÍTA ~e f. Mod de a se purta; maniera; comportament; tzinuta. [Sil. dui] /<fr. conduite

conduita f. modul de a se conduce purtare.

*conduíta f. pl. e (rus. pol. konduita d. fr. conduite). Barb. Purtare atitudine (maĭ ales a elevilor la shcoala).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

conduíta s. f. g.d. art. condúitei; pl. conduíte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CONDUÍTA s. 1. comportament comportare purtare (rar) purtat (pop.) port purtatura (prin Olt.) sabash (Olt.) umblet (inv.) petrecere politie. (Are o ~ necorespunzatoare.) 2. v. comportare.

CONDUITA s. 1. comportament comportare purtare (rar) purtat (pop.) port purtatura (prin Olt.) sabash (Olt.) umblet (inv.) petrecere politie. (Are o ~ necorespunzatoare.) 2. apucatura comportament comportare deprindere maniere (pl.) moravuri (pl.) naravuri (pl.) obiceiuri (pl.) purtare (pop.) moda (Transilv.) pont (inv.) duh (turcism inv.) talim. (Ce inseamna ~ asta?)

Intrare: conduita
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conduita
  • conduita
plural
  • conduite
  • conduitele
genitiv-dativ singular
  • conduite
  • conduitei
plural
  • conduite
  • conduitelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

conduita, conduitesubstantiv feminin

  • 1. Fel de a se purta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Elevul are o buna conduita in shcoala DLRLC
    • format_quote Maro probabil regreta conduita avuta fatza de Salomia. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 191. DLRLC
    • 1.1. Linie de conduita = norma de purtare. DLRLC
  • 2. Comportament, tzinuta. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.