comportare sf [At: CRAINICEANU I. G. 26 / V: (inv) ~pur~ / Pl: ~tari / E: comporta] Fel de a se comporta (1) Si: comportament (1).

COMPORTÁRE comportari s. f. Actziunea de a se comporta; mod de a se comporta (1); conduita purtare.

COMPORTÁRE s.f. Actziunea de a se comporta shi rezultatul ei; purtare conduita. [< comporta].

comportáre s. f. g.d. art. comportắrii; pl. comportắri

comportáre s. f. g.d. art. comportarii; pl. comportari

COMPORTÁRE s. 1. comportament conduita purtare (rar) purtat (pop.) port purtatura (prin Olt.) sabash (Olt.) umblet (inv.) petrecere politie. (Are o ~ corespunzatoare.) 2. apucatura comportament conduita deprindere maniere (pl.) moravuri (pl.) naravuri (pl.) obiceiuri (pl.) purtare (pop.) moda (Transilv.) pont (inv.) duh (turcism inv.) talam. (Ce inseamna aceste ~ari?) 3. atitudine purtare tzinuta (inv.) tarz. (O ~ demna fara reprosh.) 4. v. atitudine.

COMPORTARE s. 1. comportament conduita purtare (rar) purtat (pop.) port purtatura (prin Olt.) sabash (Olt.) umblet (inv.) petrecere politie. (Are o ~ corespunzatoare.) 2. apucatura comportament conduita deprindere maniere (pl.) moravuri (pl.) naravuri (pl.) obiceiuri (pl.) purtare (pop.) moda (Transilv.) pont (inv.) duh (turcism inv.) talim. (Ce inseamna aceste ~ ?) 3. atitudine purtare tzinuta (inv.) tarz. (O ~ demna fara reprosh.) 4. atitudine gest purtare. (~ lui ma mishcat.)

COMPORTARE. Subst. Comportare comportament fel (mod) de a fi fel (mod) de a se purta purtare purtat (pop.) port conduita linie de conduita norma de purtare maniere eticheta (fig.); tzinuta; bonton (frantzuzism); atitudine tratare tratament; deprindere obishnuintza obicei invatz tipic tic apucatura (fig.). Narav naravie (pop.) naraveala (pop.) naravire (pop.); caracter natura fire temperament. TZinuta postura infatzishare aspect chip maniera aparentza mina ton gest. Politetze omenie bunacuviintza bunacreshtere cei shapte ani deacasa buna purtare creshtere aleasa civilitate (rar) educatzie gentiletze bunavointza amabilitate. Moralitate; corectitudine; cinste; virtute. Sinceritate. Imoralitate desfrinare perversitate viciu; incorectitudine necinste. Fatzarnicie prefacatorie. Cinism nerushinare neobrazare necuviintza impertinentza impolitetze; nesabuintza (rar) nesocotintza. Pedanterie pedantism; formalism birocratism. Snobism; dandism. Boemie. Frivolitate. Adj. De comportament. Politicos manierat cuvincios binecrescut cizelat (fig.) civilizat gentil curtenitor amabil indatoritor atent dragutz. Corect cinstit onest moral cumsecade; demn mindru. Imoral vicios (fig.) cinic desfrinat pervers; nerushinat neobrazat obraznic necuviincios impertinent; nesabuit nesocotit scandalos. Boem; frivol. Nairavit naravash naravos (rar). Formalist birocratic tipicar pedant. Vb. A se purta a se comporta a avea o anumita conduita a avea o (anumita) tzinuta a se tzine; a avea maniere (bune rele) a fi manierat a fi binecrescut a se comporta frumos a avea cei shapte ani de acasa a fi politicos. A avea un obicei a avea nishte apucaturi a se naravi a se obishnui a se deprinde. V. cinste cochetarie imoralitate impolitetze moralitate necinste neprincipialitate obicei politetze sinceritate temperament viclenie.

A AVEA O COMPORTARE AFECTATA a se fandosi a se fasoli a se prosti.