11 definitzii pentru comportament

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

COMPORTAMÉNT comportamente s. n. 1. Modalitate de a actziona shi de a reactziona in anumite imprejurari sau situatzii; conduita purtare comportare. 2. Ansamblul reactziilor unui organism sau al unei colectivitatzi animale ori umane la factorii de mediu; conduita (2). Din fr. comportement.

comportamént sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr comportement] 1 Modalitate de a actziona in anumite situatzii Si: comportare conduita purtare. 2 Ansamblul manifestarilor obiective ale oamenilor shi ale animalelor prin care se exteriorizeaza viatza psihica.

COMPORTAMÉNT comportamente s. n. 1. Modalitate de a actziona in anumite imprejurari sau situatzii; conduita purtare comportare. 2. Ansamblul manifestarilor obiective ale animalelor shi ale oamenilor prin care se exteriorizeaza viatza psihica. Din fr. comportement.

COMPORTAMÉNT comportamente s. n. (Frantzuzism) Comportare.

COMPORTAMÉNT s.n. Ansamblul manifestarilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizeaza viatza psihica. ♦ Fel de a se comporta; comportare. ♦ Modul in care un organism vegetal reactzioneaza fatza de factorii de mediu. [Cf. fr. comportement it. comportamento].

COMPORTAMÉNT s. n. 1. ansamblul manifestarilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizeaza viatza sa psihica. ◊ fel de a se comporta; conduita. 2. (biol.) mod in care un organism reactzioneaza fatza de factorii de mediu. (< fr. comportement)

COMPORTAMÉNT ~e n. 1) Mod de a se purta; tzinuta; conduita; maniera. 2) Totalitate a modalitatzilor de reactzie a organismului fatza de mediul inconjurator; atitudine organica; comportare. ~ neadecvat. /<fr. comportement

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

comportamént s. n. pl. comportaménte

comportamént s. n. pl. comportaménte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

COMPORTAMÉNT s. 1. v. comportare. 2. apucatura comportare conduita deprindere maniere (pl.) moravuri (pl.) naravuri (pl.) obiceiuri (pl.) purtare (pop.) moda (Transilv.) pont (inv.) duh (turcism inv.) talam. (Ce inseamna ~ul acesta?)

COMPORTAMENT s. 1. comportare conduita purtare (rar) purtat (pop.) port purtatura (prin Olt.) sabash (Olt.) umblet (inv.) petrecere politie. (Are un ~ corespunzator.) 2. apucatura comportare conduita deprindere maniere (pl.) moravuri (pl.) naravuri (pl.) obiceiuri (pl.) purtare (pop.) moda (Transilv.) pont (inv.) duh (turcism inv.) talim. (Ce inseamna ~ acesta?)

Intrare: comportament
comportament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comportament
  • comportamentul
  • comportamentu‑
plural
  • comportamente
  • comportamentele
genitiv-dativ singular
  • comportament
  • comportamentului
plural
  • comportamente
  • comportamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

comportament, comportamentesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.