11 definitzii pentru comportament
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
COMPORTAMÉNT comportamente s. n. 1. Modalitate de a actziona shi de a reactziona in anumite imprejurari sau situatzii; conduita purtare comportare. 2. Ansamblul reactziilor unui organism sau al unei colectivitatzi animale ori umane la factorii de mediu; conduita (2). Din fr. comportement.
comportamént sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr comportement] 1 Modalitate de a actziona in anumite situatzii Si: comportare conduita purtare. 2 Ansamblul manifestarilor obiective ale oamenilor shi ale animalelor prin care se exteriorizeaza viatza psihica.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
COMPORTAMÉNT comportamente s. n. 1. Modalitate de a actziona in anumite imprejurari sau situatzii; conduita purtare comportare. 2. Ansamblul manifestarilor obiective ale animalelor shi ale oamenilor prin care se exteriorizeaza viatza psihica. Din fr. comportement.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
COMPORTAMÉNT comportamente s. n. (Frantzuzism) Comportare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
COMPORTAMÉNT s.n. Ansamblul manifestarilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizeaza viatza psihica. ♦ Fel de a se comporta; comportare. ♦ Modul in care un organism vegetal reactzioneaza fatza de factorii de mediu. [Cf. fr. comportement it. comportamento].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
COMPORTAMÉNT s. n. 1. ansamblul manifestarilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizeaza viatza sa psihica. ◊ fel de a se comporta; conduita. 2. (biol.) mod in care un organism reactzioneaza fatza de factorii de mediu. (< fr. comportement)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
COMPORTAMÉNT ~e n. 1) Mod de a se purta; tzinuta; conduita; maniera. 2) Totalitate a modalitatzilor de reactzie a organismului fatza de mediul inconjurator; atitudine organica; comportare. ~ neadecvat. /<fr. comportement
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
comportamént s. n. pl. comportaménte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
comportamént s. n. pl. comportaménte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
COMPORTAMÉNT s. 1. v. comportare. 2. apucatura comportare conduita deprindere maniere (pl.) moravuri (pl.) naravuri (pl.) obiceiuri (pl.) purtare (pop.) moda (Transilv.) pont (inv.) duh (turcism inv.) talam. (Ce inseamna ~ul acesta?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
COMPORTAMENT s. 1. comportare conduita purtare (rar) purtat (pop.) port purtatura (prin Olt.) sabash (Olt.) umblet (inv.) petrecere politie. (Are un ~ corespunzator.) 2. apucatura comportare conduita deprindere maniere (pl.) moravuri (pl.) naravuri (pl.) obiceiuri (pl.) purtare (pop.) moda (Transilv.) pont (inv.) duh (turcism inv.) talim. (Ce inseamna ~ acesta?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
comportament, comportamentesubstantiv neutru
- 1. Modalitate de a actziona shi de a reactziona in anumite imprejurari sau situatzii. DEX '09 DLRLC DNsinonime: comportare conduita maniera purtare tzinuta
etimologie:
- comportement DEX '09 DEX '98 DN