atitudine sf [At: MAIORESCU D. I 102 / Pl: ~ni / E: it attitudine] 1 Pozitzie a corpului. 2 Fel de a fi sau a se purta. 3 Comportare care exprima dispozitzii sufleteshti. 4 Comportare care reflecta o anumita conceptzie. 5 (Fig) Fel de a se purta cu cineva care exprima sentimente sau opinii despre acea persoana. 6 (Fig) Parere despre o problema in discutzie. 7 (Fig; ie) A lua ~ Ashi afirma cu hotarare punctul de vedere. 8 (Fig; iae) A critica.

ATITÚDINE atitudini s. f. 1. TZinuta sau pozitzie a corpului (care corespunde unei anumite dispozitzii sufleteshti). Uneori se rezema de vrun zid shi in aceeashi atitudine raminea incremenit. VLAHUTZA O. A. 145. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (fatza de cineva sau de ceva) reprezentind o anumita conceptzie; comportare. ◊ Om de atitudine = om care ia deschis o pozitzie shi este consecvent cu ea. ◊ Expr. A lua atitudine = ashi afirma cu hotarire prin vorbe sau fapte punctul de vedere fatza de cineva sau de ceva. Cei care nu iau atitudine impotriva zvonurilor care au o atitudine impaciuitorista oportunista liberala fatza de raspinditorii de zvonuri care le privesc ushuratic acelora le lipseshte simtzul de raspundere; ei trebuie combatutzi cu toata hotarirea. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 427.

ATITÚDINE atitudini s. f. 1. TZinuta sau pozitzie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentand o anumita conceptzie); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = ashi afirma cu hotarare punctul de vedere. Dupa fr. attitude (it. attitudine).

ATITÚDINE s.f. 1. Pozitzie a corpului tzinuta. 2. Fel de a se purta de a fi; purtare comportare. ◊ A lua atitudine = ashi afirma cu hotarare punctul de vedere. [< fr. attitude it. attitudine].

ATITÚDINE s. f. 1. pozitzie a corpului tzinuta. 2. pozitzie fatza de un eveniment de un fapt. ◊ fel de a se purta de a actziona; comportare. ♦ a lua ~ = ashi afirma cu hotarare punctul de vedere. (< it. attitudine fr. attitude)

ATITÚDINE ~i f. 1) Pozitzie a corpului; fel de ashi tzine corpul; tzinuta; poza; postura. 2) Fel de a fi sau de a se comporta; comportare. ◊ A lua ~ ashi manifesta punctul de vedere cu fermitate; ashi manifesta pozitzia. [G.D. atitudinii] /<fr. attitude it. attitudine

atitudine f. 1. mod de ashi tzinea corpul; 2. fig. dispozitziune catre cineva: atitudine ostila.

*atitúdine f. (fr. attitude it. attitúdine care vine d. mlat. aptitudo. V. aptitudine). Pozitziunea corpuluĭ. Fig. Modu de a se prezenta purtare: atitudine ostila.

atitúdine s. f. g.d. art. atitúdinii; pl. atitúdini

atitúdine s. f. g.d. art. atitúdinii; pl. atitúdini

ATITÚDINE s. 1. v. pozitzie. 2. v. comportare. 3. comportare gest purtare. (~ lui ma mishcat.)

ATITUDINE s. 1. port poza pozitzie tzinuta (livr.) alura postura (rar) statziune. (Are o ~ corecta a corpului.) 2. comportare purtare tzinuta (inv.) tarz. (O ~ manierata fara reprosh.) 3. comportare gest purtare. (~ lui ma mishcat.)

ATITUDINE pozitzia axei longitudinale a avionului fatza de traiectul de zbor.