MANIERA s. f. 1. (De obicei cu determinari care precizeaza domeniul) Fel chip mod procedeu; modalitate. Maniera dupa care spaniolii spala lina. MN (1836) 42. Doua numere sa pot comparui in doua maniere. ASACHI E. I 112/6 cf. III 310/21. Putzina cunoshtintza ce are autorul despre maniera de a trata vocea de tenor. FILIMON O. II 256. Maniera omului de a se exprima. MAIORESCU CR. III 410 cf. I 91. Asta e maniera lui de a lucra. COSTINESCU. Compozitzia din gavanoshel nu shtie Didina cum so intrebuintzeze. . . scriei cum sa shio aplice". nu shtie exact doza shi maniera. CARAGIALE O. VII 5. Faptele se petrec intrun mediu orashanesc shi intre persoane aproape caragialiane tratate insa in maniera de roman. IBRAILEANU S. 4. ◊ L o c. adv. (Frantzuzism) De (o) maniera sau de asha maniera = in (asha) chip : in (asha) fel. Exprima toata situatzia de o maniera cu totul noua. ap. IORDAN L. R. A. 259. Prezinta lucrurile de asha maniera incit te convinge. ap. IORDAN L. R. A. 259. 2. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta (in societate); comportare tzinuta. Manierile sale cele simple. PLESHOIANU T. III 87/1. Subgiugasa toate inimile nu numai prin talenturile shi manierile sale ce inca shi prin faptura lui cea interesanta. ASACHI S. L. II 13 cf. 53. Gasind in barbatul sau un om cu maniere nobile. NEGRUZZI S. I 73. Atragea asuprashi prin maniere shi invatzatura admiratziunea curtezanilor celor mai rafinatzi. HASDEI I. V. 99. Era la inaltzimea spiritului inimii manierelor postelnicului. BOLINTiNEANU o. 454. Prin manierele lui. . . dobindi amicia shi increderea tuturor capitanilor. FILIMON O. I 270 cf. 104 II 132. Cu desavirshire lipsit de manierele comune succesul i scapa foarte adesea. CARAGIALE O. III 4 cf. I 230. Vrai sa zici k aceasta femeie cu maniere asha de alese. . . ar merge in ratacirea ei pina ashi uita cele mai inalte datorii! I. NEGRUZZI S. III 227. Eu nu shtiu ce maniere invatza copila asta. C. PETRESCU C. V. 94. Dupa plecarea lui Simion Aglaie ishi schimba deodata manierele. CALINESCU E. O. i 55. Se folosea acum numai de manierele diplomatice. CAMIL PETRESCU O. II 528. Cunoashte manierele de la curte vineaza joaca shah. LL I 91. ◊ Codul manierelor elegante v. c o d. ♦ (La sg.) Politetze amabilitate; bunacuviintza. V. r e s p e c t. Feliul cum se purta batrinul cu musafirii sai shi maniera. . . cu carei slujea. . . facea mai mult decit vinul. CONTEMPORANUL VI₁ 385. Imbracamintea i era destul de buna shi maniera destul de vadita k sa creada fiecare k e cineva. ARDELEANU S. 55 cf. SEBASTIAN T. 123. 3. Totalitatea procedeelor (tehnice) care alcatuiesc stilul particular al unui artist. Acest haracter al [stilului] scrierii se numeshte maniera a autorului. HELIADE O. II 25 cf. 43. ♦ Folosire mecanica a unor procedee stilistice datorita carora se ajunge la artificialitate. Intre stil shi maniera este aceeashi deosebire k intre organismul necesar al fiintzei vii shi structura voita a lucrului artificial. CARAGIALE O. III 61. ◊ Loc. adj. De maniera = (despre lucrari de arta) manierist. Acestei gresheli datorim potopul producerilor de maniera in arte shin litere. CARAGIALE O. III 80. Pronuntzat: nie. Pl.: maniere shi (invechit) manieri. Din fr. manière.