MANGAIÁ mangai vb. I. 1. Tranz. A atinge (pe cineva) ushor (shi repetat) cu palma in semn de dragoste; a dezmierda a alinta. ♦ (Ir.) A lovi a bate. 2. Tranz. shi refl. A cauta sa(shi) aline sau a(shi) alina mahnirea durerea suferintza etc.; a (se) consola a (se) incuraja. 3. Tranz. A bucura a desfata a incanta. Lat. *manganeare.

mangaia [At: PSALT. 110 / P: ~gaia / V: (ivr) mangaia man~ ~gaia (reg; cscj) ~gai (inv; cscj) mangai ~gai ~gui / Pzi: mangai (A shi: mangai) (reg) ~iez / E: ml *manganeare cf gr μαγγανεύω „amagesc”] 1 vt (Inv) A vraji. 2 vt (Inv) A sfatui. 3 vr (Inv) Ashi face curaj. 4 vr (Inv) A se indrepta. 56 vt (inv) vrp A alina mahnirea durerea suferintza cuiva prin vorbe sau gesturi de incurajare de consolare etc. 7 vt (Inv) A ajuta din punct de vedere material. 89 vtr (Irg) A (se) linishti. 10 vt A bucura. 11 vt (C. i. fiintze sau partzi ale corpului lor) A atinge ushor cu palma in semn de afectziune de dragoste Si: a dezmierda (reg) a adia a nineri Vz alinta giugiuli. 12 vt A freca ushor cu palma cu degetele. 13 vt (Pop; ie) A ~ plosca A bea mult. 14 vt (Irn) A bate. 15 vt (Rar) A rasfatza.

MANGAIÁ mangai vb. I. 1. Tranz. A atinge (pe cineva) ushor (shi repetat) cu palma in semn de dragoste; a dezmierda a alinta. ♦ (Ir.) A lovi a bate. 2. Tranz. shi refl. A cauta sa(shi) aline sau a(shi) alina mahnirea durerea suferintza etc.; a (se) consola a (se) incuraja. 3. Tranz. A bucura a desfata a incanta. [Pr.: gaia] Lat. *manganeare.

A MANGAIÁ mangai tranz. 1) (mai ales copii) A netezi ushor cu palma in semn de afectziune; a dezmierda; a alinta. 2) A alina cu vorbe pline de afectziune durerea mahnirea suferintzele etc.; a consola. 3) fig. fam. A lovi cu putere shi brutalitate; a bate. 4) fig. A umple de bucurie shi admiratzie; a fermeca; a incanta; a vraji; a fascina. Peisajul itzi mangaie privirea. /<lat. manganeare

A SE MANGAIÁ ma mangai intranz. A face schimb de mangaieri (concomitent); a se dragosti. /<lat. manganeare

mangaià v. 1. a cauta sa aline durerea; 2. a da ajutor: mangaiatzi pe cei saraci; 3. a rasfatza: a mangaiat copilul pe obraz. [Gr. bizantin MANGANÉVO a fermeca; latin medieval MANGANUM = PHARMACUM (v. farmec); vechiurom. manganie vraja («cu farmeci shi cu manganii le face acestea» Dosofteiu) = gr. bizantin MANGANÍA farmec vraja; in limba moderna sensul lui mangaia s’a idealizat: leacul shi vraja (inseparabile dupa conceptziunea vulgara) au devenit o alinare mai mult sufleteasca].

mangaia v vz mangaia

mangaia v vz mangaia

mangui v vz mangaia

MINGIIÁ mingii vb. I. Tranz. 1. A atinge netezind ushor cu palma in semn de dragoste (uneori shi k un gest reflex); a dezmierda a alinta. Ishi mingiia mustacioara care shio lasase de curind. DUMITRIU N. 281. Batrina i mingiia capul plecat pe lada cu portocale. ARGHEZI P. T. 117. O mingiie dar apoi desfacinduse de imbratzosherile ei se avinta pe shaua calului. EMINESCU N. 13. ◊ Fig. In aerul luminos pluteau miresme de pamint umed de finetze racorite; soarele deasupra padurii mingiia viatza cu dragoste calda. SADOVEANU O. I 309. Visele mi se implineau... acele vise care imi mingiiasera viatza trista de shcoala. BART S. M. 11. Cu zimbetul tau dulce tu mingii ochii mei. EMINESCU O. I 213. ♦ (Ironic) A lovi a bate. Incepe a ne pofti pe fiecare la Balan shi a ne mingiia cu sfintul ierarh Nicolaie (= biciul). CREANGA A. 4. 2. A linishti a potoli; a impaca pe cineva. Las’ mama k lumea asta nui numai cit se vede cu ochii zicea baditza Vasile mingiindo. CREANGA O. A. 37. Neshtiind cum so mingii am inceput shi eu a plinge. NEGRUZZI S. I 52. ♦ Refl. A se impaca cu o idee cu o stare cu o situatzie; a se consola. Noi batrinii cautam sa veselim ceasurile cite ne mai ramin de trait pentru k sa ne mingiiem de cele care au trecut. ALECSANDRI T. I 42. Am sfirshit prin... a ne mingiia de poznashele ispravi a timpului. NEGRUZZI S.I 68. ♦ A bucura a desfata. Un suvenir poetic... mingiie shinvie duioasa inima mea. ALECSANDRI P. I 121. Accentuat shi: (prez. ind.) mingíi.

míngiĭ a á v. tr. (lat. *manganeare d. vgr. mágganon bautura farmacata magganeúo vrajesc ruda cu mágos mag shi decĭ cu amagesc). Consolez alin tristetza. Netezesc cu mina in semn de ĭubire. A te mingiĭa cu sperantza a te legana cu sperantza.

mangaiá (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. mangai 3 mangaie 1 pl. mangaiém; conj. prez. 3 sa mangaie; ger. mangaínd corectata

mangaiá vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. mangai 3 sg. shi pl. mangaie 1 pl. mangaiém; ger. mangaínd

mingiia (ind. prez. 1 sg. mingii 3 sg. shi pl. mingiie)

mangaiu gai 2 gaie 3.

MANGAIÁ vb. 1. a alinta a dezmierda (pop. shi fam.) a giugiuli (pop.) a dragosti (reg.) a adia a guguli a madari a milui a nineri (prin Ban. shi Transilv.) a baia (inv.) a maguli. (Il ~ cu duioshie pe obraz.) 2. v. consola. 3. v. bucura.

MANGAIÁ vb. v. alina atinge bate calma domoli imbarbata imblanzi incuraja indemna indruma insufletzi invatza linishti lovi potoli povatzui sfatui stimula sustzine tempera ushura.

MINGIIA vb. 1. a alinta a dezmierda (pop. shi fam.) a giugiuli (pop.) a dragosti (reg.) a adia a guguli a madari a milui a nineri (prin Ban. shi Transilv.) a baia (inv.) a maguli. (Il ~ cu duioshie pe obraz.) 2. a (se) alina a (se) consola a (se) imbarbata a (se) incuraja (grecism inv.) a (se) parigorisi. (Incearca sal ~ pentru pierderea suferita.) 3. a bucura a desfata a incinta. (Peisajul i ~ sufletul.)

mingiia vb. v. ALINA. ATINGE. BATE. CALMA. DOMOLI. IMBARBATA. IMBLINZI. INCURAJA. INDEMNA. INDRUMA. INSUFLETZI. INVATZA. LINISHTI. LOVI. POTOLI. POVATZUI. SFATUI. STIMULA. SUSTZINE. TEMPERA. USHURA.

mingiiá (mangai mangaiát) vb. 1. A consola a incuraja. 2. A dezmierda a alinta. Gr. μαγγανεύω „a folosi bauturi fermentate” probabil prin intermediul unui lat. *manganiāre (Cihac Principii 146; SHeineanu Semasiol. 13; Murnu 34; CandreaDens. 1131; Diculescu Elementele 474; Rohlfs EWUG 1291; REW 5297; Rosetti II 68) cf. calabr. manganῑare „a sparge a toci”. Der. din sl. mąžati sę „a se consola” (Cihac II 197) nu e posibila. Cuvint de uz genral afara de Trans. de N. (ALR I 235). Der. mingiiere s. f. (dezmierdare; consolare); mingiietor adj. (care mingaie consoleaza); mingiios adj. (consolator; delicat afectuos); nemingiiat adj. (neconsolat); minganietura s. f. (consolare) inv. apare in Palia de la 1581.

mangaia mangai v. t. a bate.