ALINTÁ alint vb. I. 1. Tranz. A dezmierda a mangaia. 2. Tranz. shi refl. A (se) rasfatza a (se) razgaia. Lat. *allentare (< lentus „moale flexibil”).

alintá¹ v [At: DOSOFTEI V. S. 3/32 / Pzi: alint (rar) téz / E: lat *allentare] 12 vtr (Inv) A (se) alina (1). 3 vt A dezmierda. 45 vtr (Prt) A (se) razgaia. 67 vtr A (se) rasfatza. 8 vr A fi mofturos.

alintá² v [At: PASHCA GL. / Pzi: alint / E: nct] (Reg) A shchiopata ushor Cf alina alicni.

ALINTÁ alínt vb. I. 1. Tranz. A dezmierda a mangaia. 2. Tranz. shi refl. A (se) rasfatza a (se) razgaia. Lat. *allentare (< lentus „moale flexibil”).

ALINTÁ alínt vb. I. 1. Tranz. A dezmierda a mingiia. (Fig.) Pamintul ma alinta Cun foshnet lung de grine cu bobul sanatos. JEBELEANU in POEZ. N. 393. ◊ Refl. Fig. Mosh Toader tot mergea alintinduse mereu cu gindul [k va gasi de lucru]. CONTEMPORANUL V 390. 2. Tranz. A rasfatza a razgiia. Prea ishi alinta copiii. ◊ Fig. Il saruta alintindushi vorbele shi netezindui parul. VLAHUTZA N. 49. ◊ Refl. Incepu sa faca mofturi sa salinte. CONTEMPORANUL II 359. Bratzele ei mau leganat cind i sugeam tzitza cea dulce shi ma alintam la sinui gingurind shi uitinduma in ochii ei cu drag. CREANGA A. 35. Cind rea shi nesuferita cind sentimentala shi cocheta saprinde shi se alinta k o copila brudnica. NEGRUZZI S. III 50. 3. Refl. (Rar) A se mishca incet shi gratzios a se legana ushor. K lebada pe apa sealinta gratzios. ALECSANDRI P. III 81.

ALINTÁ alínt vb. I. 1. Tranz. A dezmierda a mangaia. 2. Tranz. shi refl. A (se) rasfatza a (se) razgaia. 3. Refl. (Rar) A se mishca incet shi gratzios. Lat. *allentare (< lentus „moale flexibil”).

A ALINTÁ alínt tranz. 1) (mai ales copii) A netezi ushor cu palma in semn de dragoste; a dezmierda; a mangaia. 2) A numi cu cuvinte dragastoase; a dezmierda. 3) A face sa se alinte. /<lat. allentare

A SE ALINTÁ ma alínt intranz. (mai ales despre copii) A se comporta prea liber (simtzind o dragoste exagerata din partea celor din jur). /<lat. allentare

ALINTA vb. (Mold.) A (se) alina a (se) potoli. Vinturilor dzise dencetara SHi undelor de se alintara. DOSOFTEI PS. Cu insamnatura sfintei cruci marea au alintat. DVS 4^r. Etimologie: lat. *allentare. Vezi shi alintare. Cf. ogoi.

alintà v. Mold. a desmierda a rasfatza: marirea te alinta k pe un copil in fashe AL. [Lat. *ALLENTARE din LENTUS].

alínt a á v. tr. (lat. allentare d. lentus lent linishtit; it. allentare a potoli). Dezmerd rasfatz spun cuĭva vorbe blinde. V. refl. Ma port copilareshte ma rasfatz fac mofturĭ ma afectez. V. izmenesc shi spancelesc.

alintá (a ~) vb. ind. prez. 3 alínta

alintá vb. ind. prez. 1 sg. alínt 3 sg. shi pl. alínta

ALINTÁ vb. 1. v. mangaia. 2. a (se) cocoli a (se) rasfatza a (se) razgaia (reg.) a (se) corconi a (se) madari (inv.) a (se) lainici. (Nu te mai ~ atata!)

ALINTA vb. 1. a dezmierda a mingiia (pop. shi fam.) a giugiuli (pop.) a dragosti (reg.) a adia a guguli a madari a milui a nineri (prin Ban. shi Transilv.) a baia (inv.) a maguli. (Il ~ cu duioshie.) 2. a (se) cocoli a (se) rasfatza a (se) razgiia (reg.) a (se) corconi a (se) madari (inv.) a (se) lainici. (Nu te mai ~ atita!)

alintá (alintát alintát) vb. A mingiia a rasfatza. Lat. *allēntāre de la *allĕnĭtāre care provine de la lēnis „ushor blind” (CandreaDens. 990); dupa altzii din lat. *allĕntāre de la lĕntus cu evolutzia semantica de la domeniul material la cel moral k in blandus › blind tenerus › tierno etc. (Pushcariu 64; REW 257; DAR); cf. it. (sard.) allentare sicil. allentari abruz. allendá v. fr. alenter prov. alentar toate cu sensul primitiv. Mai probabil *allēntāre a fost simtzit k un frecventativ de la *allēnāre chiar daca la origine nu apartzineau aceleiashi familii (DAR citeaza un ex. din Dosoftei in care este evidenta aceasta confuzie). Der. alintator adj. (care alinta); alintatura s. f. (alintare).