ALINTÁ alínt vb. I. 1. Tranz. A dezmierda a mingiia. (Fig.) Pamintul ma alinta Cun foshnet lung de grine cu bobul sanatos. JEBELEANU in POEZ. N. 393. ◊ Refl. Fig. Mosh Toader tot mergea alintinduse mereu cu gindul [k va gasi de lucru]. CONTEMPORANUL V 390. 2. Tranz. A rasfatza a razgiia. Prea ishi alinta copiii. ◊ Fig. Il saruta alintindushi vorbele shi netezindui parul. VLAHUTZA N. 49. ◊ Refl. Incepu sa faca mofturi sa salinte. CONTEMPORANUL II 359. Bratzele ei mau leganat cind i sugeam tzitza cea dulce shi ma alintam la sinui gingurind shi uitinduma in ochii ei cu drag. CREANGA A. 35. Cind rea shi nesuferita cind sentimentala shi cocheta saprinde shi se alinta k o copila brudnica. NEGRUZZI S. III 50. 3. Refl. (Rar) A se mishca incet shi gratzios a se legana ushor. K lebada pe apa sealinta gratzios. ALECSANDRI P. III 81.