alintá (alintát alintát) vb. A mingiia a rasfatza. Lat. *allēntāre de la *allĕnĭtāre care provine de la lēnis „ushor blind” (CandreaDens. 990); dupa altzii din lat. *allĕntāre de la lĕntus cu evolutzia semantica de la domeniul material la cel moral k in blandus › blind tenerus › tierno etc. (Pushcariu 64; REW 257; DAR); cf. it. (sard.) allentare sicil. allentari abruz. allendá v. fr. alenter prov. alentar toate cu sensul primitiv. Mai probabil *allēntāre a fost simtzit k un frecventativ de la *allēnāre chiar daca la origine nu apartzineau aceleiashi familii (DAR citeaza un ex. din Dosoftei in care este evidenta aceasta confuzie). Der. alintator adj. (care alinta); alintatura s. f. (alintare).