21 de definitzii pentru impacat

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IMPACÁT A impacatzi te adj. Linishtit multzumit satisfacut. V. impaca.

IMPACÁT A impacatzi te adj. Linishtit multzumit satisfacut. V. impaca.

impacat1 sn [At: CARAGEA L. 47/17 / Pl: ~uri / E: impaca] 111 Impacare (111).

impacat2 ~a a [At: DOSOFTEI V. S. 11 / Pl: ~atzi ~e / E: impaca] 1 Linishtit. 2 Care shia restabilit raporturile de prietenie cu cineva Si: impaceluit (1) impaciuit 3 Satisfacut. 4 (Rar) Care sa razbunat pe cineva. 5 Imblanzit2. 6 (D. un conflict) Aplanat. 7 Reconciliat. 8 Care sa intzeles cu cineva intro chestiune baneasca. 9 Induplecat2. 10 Care traieshte in buna intzelegere cu cineva. 11 Familiarizat cu ceva. 12 Convins. 13 Potolit2.

IMPACÁT A impacatzi te adj. (Despre persoane) Linishtit potolit multzumit imbunat. Mam simtzit... odihnit shi impacat. GALACTION O. I 348. Sa facem cum e mai bine... sa ramii shi tu impacat cu sufletul. ODOBESCU S. III 45. ◊ (Despre abstracte) Itzi shi incredintzez fata cu cuget impacat. SBIERA P. 190. SHi in sine impacata stapinea eterna pace. EMINESCU O. I 132.

IMPACÁ impác vb. I. 1. Tranz. shi refl. recipr. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie de intzelegere cu cineva; a (se) reconcilia a (se) impaciui. ♦ Refl. recipr. A se intzelege cu cineva (intro chestiune baneasca) a se invoi a conveni. ♦ Refl. A se obishnui a se deprinde cu ceva (de obicei o idee un gand). 2. Tranz. A linishti a potoli a calma pe cineva multzumindul dandui satisfactzie. 3. Refl. recipr. A trai in buna intzelegere cu cineva; a se invoi a se ingadui cu cineva. Lat. *impacare.

IMPACÁ impác vb. I. 1. Tranz. shi refl. recipr. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „cu”) A restabili raporturi de prietenie de intzelegere cu cineva; a (se) reconcilia a (se) impaciui. ♦ Refl. recipr. A se intzelege cu cineva (intro chestiune baneasca) a se invoi a conveni. ♦ Refl. A se obishnui a se deprinde cu ceva (de obicei o idee un gand). 2. Tranz. A linishti a potoli a calma pe cineva multzumindul dandui satisfactzie. 3. Refl. recipr. A trai in buna intzelegere cu cineva; a se invoi a se ingadui cu cineva. Lat. *impacare.

impaca [At: CORESI EV. 46/22 / Pzi: impac / E: ml *impacare] 12 vtrr (Udp „cu”) A restabili raporturile de prietenie de intzelegere cu cineva Si: a (se) reconcilia a (se) impaciui (inv) a pacelui (1). 3 vt (Rar) A satisface pe cineva Si: (inv) a pacelui (2). 4 vr (Rar) A se razbuna pe cineva. 5 vt (Fig) A imblanzi pe cineva. 6 vt A aplana o neintzelegere un conflict. 7 vr A se reconcilia cu cineva. 8 vrr A se intzelege cu cineva (intro chestiune baneasca) Si: a conveni a se invoi. 9 vt (Ie) A ~ shi capra shi varza (sau capra cu varza) A aduce armonie intre doua contraste. 10 vrr A trai in buna intzelegere cu cineva. 11 vr A se familiariza cu ceva. 12 vr A se convinge de ceva. 13 vt A potoli pe cineva dandui satisfactzie Si: (inv) a pacelui (3).

IMPACÁ impác vb. I. 1. Refl. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A face sa inceteze supararea cu cineva a restabili intzelegerea a curma conflictul. Veste se imprashtiase k domnul se impacase cu boierii. NEGRUZZI S. I 150. Vino mindrampacate K de nu tei impaca Foarte rau teoi blastema. JARNÍKBIRSEANU D. 256. ◊ Refl. reciproc. De certuri Sa nempacam De gresheli Sa ne iertam. ANT. LIT. POP. I 427. ♦ A cadea de acord intro chestiune baneasca. Nu sau impacat din pretz.Dute... shi teapuca de lucru; oi vedea eu ce treabai face shi neom impaca noi. CREANGA P. 157. ♦ A se obishnui a se deprinde a se familiariza. Mama a inceput sa se impace cu ideea aceasta. C. PETRESCU A. 322. Dar cartzile [de joc] cu mine e greu sa se impace. ALEXANDRESCU P. 90. 2. Tranz. (Cu privire la persoane) A linishti a potoli a multzumi a imbuna. Dinspre partea banilor am impacat pe toata lumea. SADOVEANU B. 59. K sa ne impace locotenentul ne cheama la magazia diviziei. CAMIL PETRESCU U. N. 384. Daca tziam fagaduit atunci a fost numai k sa te impac. ISPIRESCU L. 2. ◊ (Complementul este un abstract) Durerea mea sompac Inseninindumi gindul. EMINESCU O. I 193.

A IMPACÁ impác tranz. 1) A face sa se impace. 2) A face sa devina mai binevoitor mai indulgent. /in + lat. pacare

A SE IMPACÁ ma impác intranz. 1) A restabili raporturile de prietenie; a se impaciui. Sau ~at dupa un conflict. 2) pop. A ajunge la o intzelegere; a cadea de acord; a conveni; a se invoi. ~ cu gandul.~ cu ceva a se obishnui; a se deprinde. 3) A trai in buna intzelegere. Ei se impaca bine. /in + lat. pacare

impacà v. 1. a face pace: iam impacat; 2. a multzumi; cum sa impace atata lume? 3. a potoli: copilul se puse pe un plans de n’a putut sal impace. [Lat. PACARE].

impác a pacá v. tr. (lat. pacare a linishti d. pax pácis pace; it. pagare fr. payer pv. sp. pg. pagar. V. pacific). Fac pace conciliez: eĭ eraŭ certatzĭ intre eĭ dar eŭ ĭam impacat. Multzamesc satisfac: aceasta vorba ĭa impacat pe totzĭ. Linishtesc potolesc: lam impacat indata dinduĭ ce cerea. V. refl. Intru ĭar in relatziunĭ amicale cu cineva. Ma potrivesc in gusturĭ in obiceĭurĭ traĭesc in pace cu: aceshtĭ oamenĭ se impaca bine intre eĭ. (V. pogodesc). Ma invoĭesc convin: m’am impacat saĭ platesc un franc pe zi.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

impacá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. impác 2 sg. impáci 3 impák; conj. prez. 3 sa impáce

impacá vb. ind. prez. 1 sg. impác 2 sg. impáci 3 sg. shi pl. impák; conj. prez. 3 sg. shi pl. impáce

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

IMPACÁT adj. 1. v. calmat. 2. multzumit satisfacut (pop.) impaciuit. (Cu inima ~.)

IMPACAT adj. 1. calmat domolit imblinzit imbunat linishtit potolit. (Om ~ dupa o enervare.) 2. multzumit satisfacut (pop.) impaciuit. (Cu inima ~.)

Impacat ≠ neimpacat nesatisfacut

IMPACÁ vb. 1. (livr.) a (se) reconcilia (pop.) a (se) impaciui (inv.) a (se) asheza a (se) paciui. (Sau ~ dupa conflict.) 2. a concilia (pop.) a invoi. (A ~ divergentzele.) 3. v. intzelege. 4. v. satisface. 5. v. calma. 6. v. deprinde.

IMPACA vb. 1. (livr.) a (se) reconcilia (pop.) a (se) impaciui (inv.) a (se) asheza a (se) paciui. (Sau ~ dupa conflict.) 2. a concilia (pop.) a invoi. (A ~ divergentzele.) 3. a se intzelege (pop.) a se ingadui a se invoi (reg.) a se pogodi (prin Ban.) a se barabari (Transilv. shi Ban.) a se naravi. (Se ~ destul de bine impreuna.) 4. a multzumi a satisface. (Ia ~ pe totzi masura luata.) 5. a (se) calma a (se) domoli a (se) imblinzi a (se) imbuna a (se) linishti a (se) potoli (reg.) a (se) tzistui (inv.) a (se) dezminia. (Era enervat shi abia a reushit sal ~.) 6. a se deprinde a se obishnui. (Nu ma pot ~ cu gindul k...)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

impacá (impác impacát) vb. 1. A restabili raporturi de prietenie de intzelegere cu cineva. 2. A linishti a potoli a calma. 3. A multzumi a satisface. 4. A pune de acord a conveni. 5. (Refl.) A face pace. 6. (Refl.) A se invoi a se conforma. 7. (Refl.) A se intzelege a trai in buna intzelegere a se avea bine. Lat. pacāre (Pushcariu 783; CandreaDens. 1298; REW 6132; DAR) cf. alb. paḱoń it. pagare prov. sp. port. pagar fr. payer. Sensul etimologic se conserva numai in rom. shi in alb.; compunerea cu pref. in trebuie sa se fi facut in cadrul limbii rom. Cf. pace. Der. impacacios adj. (care impaca); impacatura (var. impacatoare) s. f. (inv. impacare); impacaciune s. f. (reconciliere); neimpacat adj. (implacabil).

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a impaca shi capra shi varza expr. (pop.) a adopta o atitudine care sa multzumeasca in egala masura doua sau mai multe persoane cu puncte de vedere ireconciliabile.

Intrare: impacat
impacat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impacat
  • ‑mpacat
  • impacatul
  • impacatu‑
  • ‑mpacatul
  • ‑mpacatu‑
  • impacata
  • ‑mpacata
  • impacata
  • ‑mpacata
plural
  • impacatzi
  • ‑mpacatzi
  • impacatzii
  • ‑mpacatzii
  • impacate
  • ‑mpacate
  • impacatele
  • ‑mpacatele
genitiv-dativ singular
  • impacat
  • ‑mpacat
  • impacatului
  • ‑mpacatului
  • impacate
  • ‑mpacate
  • impacatei
  • ‑mpacatei
plural
  • impacatzi
  • ‑mpacatzi
  • impacatzilor
  • ‑mpacatzilor
  • impacate
  • ‑mpacate
  • impacatelor
  • ‑mpacatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

impaca, impacverb

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc (De obicei urmat de determinari introduse prin prepozitzie „cu”) A restabili raporturi de prietenie de intzelegere cu cineva; a (se) reconcilia a (se) impaciui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Veste se imprashtiase k domnul se impacase cu boierii. NEGRUZZI S. I 150. DLRLC
    • format_quote Vino mindrampacate K de nu tei impaca Foarte rau teoi blastema. JARNÍKBIRSEANU D. 256. DLRLC
    • format_quote De certuri Sa nempacam De gresheli Sa ne iertam. ANT. LIT. POP. I 427. DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc A se intzelege cu cineva (intro chestiune baneasca) a se invoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu sau impacat din pretz. DLRLC
      • format_quote Dute... shi teapuca de lucru; oi vedea eu ce treabai face shi neom impaca noi. CREANGA P. 157. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se obishnui a se deprinde cu ceva (de obicei o idee un gand). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mama a inceput sa se impace cu ideea aceasta. C. PETRESCU A. 322. DLRLC
      • format_quote Dar cartzile [de joc] cu mine e greu sa se impace. ALEXANDRESCU P. 90. DLRLC
  • 2. tranzitiv A linishti a potoli a calma pe cineva multzumindul dandui satisfactzie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dinspre partea banilor am impacat pe toata lumea. SADOVEANU B. 59. DLRLC
    • format_quote K sa ne impace locotenentul ne cheama la magazia diviziei. CAMIL PETRESCU U. N. 384. DLRLC
    • format_quote Daca tziam fagaduit atunci a fost numai k sa te impac. ISPIRESCU L. 2. DLRLC
    • format_quote Durerea mea sompac Inseninindumi gindul. EMINESCU O. I 193. DLRLC
  • 3. reflexiv reciproc A trai in buna intzelegere cu cineva; a se invoi a se ingadui cu cineva. DEX '09 DEX '98
etimologie:

impacat, impacataadjectiv

  • 1. Calmat, linishtit, multzumit, potolit, satisfacut, imbunat, impaciuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mam simtzit... odihnit shi impacat. GALACTION O. I 348. DLRLC
    • format_quote Sa facem cum e mai bine... sa ramii shi tu impacat cu sufletul. ODOBESCU S. III 45. DLRLC
    • format_quote Itzi shi incredintzez fata cu cuget impacat. SBIERA P. 190. DLRLC
    • format_quote SHi in sine impacata stapinea eterna pace. EMINESCU O. I 132. DLRLC
etimologie:
  • vezi impaca DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.