MINGIIÁ mingii vb. I. Tranz. 1. A atinge netezind ushor cu palma in semn de dragoste (uneori shi k un gest reflex); a dezmierda a alinta. Ishi mingiia mustacioara care shio lasase de curind. DUMITRIU N. 281. Batrina i mingiia capul plecat pe lada cu portocale. ARGHEZI P. T. 117. O mingiie dar apoi desfacinduse de imbratzosherile ei se avinta pe shaua calului. EMINESCU N. 13. ◊ Fig. In aerul luminos pluteau miresme de pamint umed de finetze racorite; soarele deasupra padurii mingiia viatza cu dragoste calda. SADOVEANU O. I 309. Visele mi se implineau... acele vise care imi mingiiasera viatza trista de shcoala. BART S. M. 11. Cu zimbetul tau dulce tu mingii ochii mei. EMINESCU O. I 213. ♦ (Ironic) A lovi a bate. Incepe a ne pofti pe fiecare la Balan shi a ne mingiia cu sfintul ierarh Nicolaie (= biciul). CREANGA A. 4. 2. A linishti a potoli; a impaca pe cineva. Las’ mama k lumea asta nui numai cit se vede cu ochii zicea baditza Vasile mingiindo. CREANGA O. A. 37. Neshtiind cum so mingii am inceput shi eu a plinge. NEGRUZZI S. I 52. ♦ Refl. A se impaca cu o idee cu o stare cu o situatzie; a se consola. Noi batrinii cautam sa veselim ceasurile cite ne mai ramin de trait pentru k sa ne mingiiem de cele care au trecut. ALECSANDRI T. I 42. Am sfirshit prin... a ne mingiia de poznashele ispravi a timpului. NEGRUZZI S.I 68. ♦ A bucura a desfata. Un suvenir poetic... mingiie shinvie duioasa inima mea. ALECSANDRI P. I 121. Accentuat shi: (prez. ind.) mingíi.