mangaià v. 1. a cauta sa aline durerea; 2. a da ajutor: mangaiatzi pe cei saraci; 3. a rasfatza: a mangaiat copilul pe obraz. [Gr. bizantin MANGANÉVO a fermeca; latin medieval MANGANUM = PHARMACUM (v. farmec); vechiurom. manganie vraja («cu farmeci shi cu manganii le face acestea» Dosofteiu) = gr. bizantin MANGANÍA farmec vraja; in limba moderna sensul lui mangaia s’a idealizat: leacul shi vraja (inseparabile dupa conceptziunea vulgara) au devenit o alinare mai mult sufleteasca].