FAPTÚRA fapturi s. f. 1. Fiintza vietate creatura. ♦ Trup; p. ext. infatzishare fizica aspect exterior statura. 2. Natura fire; lume univers. Lat. factura.

faptura sf [At: PSALT. SCH. 406/12 / Pl: ~ri / E: ml factura] 1 (Inv) Creare (1). 2 (Inv) Porunca. 3 (Inv; spc) Vointza divina. 4 (Bis) Creatzie (21) divina. 5 (Inv) Idol. 6 (Inv) Lume. 7 (Inv) Univers. 8 (Inv) Natura. 9 (Adesea complinit prin „omeneasca” „cu viatza” etc.) Fiintza (18). 1011 (Fit) Persoana supusa cuiva sau total dependenta de cineva caruia i datoreaza situatzia sa sociala Si: creatura (89). 12 Infatzishare fizica a cuiva. 13 (Rar) Structura. 14 (Ivp) Imagine. 15 (Inv) Neam. 16 (Inv) Soi. 17 (Inv) Specie.

faptúra s.f. 1 Fiintza (1) vietate. Ciudata faptura omeneasca mai eshti! (D. ZAMF.). 2 Trup; ext. infatzishare fizica aspect exterior statura. Frumos odor e Fulga! shi naltai faptura! (ALECS.). 3 Natura fire; lume. Aduna lumea de pe lume in pustiul condrilor shi veselea intreaga faptura cu viersul sau (CR.). • pl. i. / lat. factūra.

FAPTÚRA fapturi s. f. 1. Fiintza vietate creatura. ♦ Trup; p. ext. infatzishare fizica aspect exterior statura. ♦ (Rar) Conformatzie structura (a unei fiintze a unui obiect). 2. Natura fire; lume univers. Lat. factura.

FAPTÚRA fapturi s. f. 1. Fiintza vietate; creatura. Savetzi grija... oiles blinde nu gaseshti pe pamint faptura mai blinda. CAMILAR TEM. 122. Comaneshteanu se uita la el mirat pina cel umfla risul. Ciudata faptura omeneasca mai eshti Nicule! D. ZAMFIRESCU R. 213. Numai prin poveshti doara deo mai fi fost faptura omeneasca de seama lui Ion. VLAHUTZA O. A. II 9. ♦ Trup; p. ext. infatzishare (trupeasca) boi statura. Sta tzaranul framintat de ginduri. E un trunchi batrin faptura lui. CASSIAN H. 17. Deor trece anii cum trecura Ea tot mai mult imi va place Pentru can toata ei faptura Eun «nu shtiu cum» shun «nu shtiu ce». EMINESCU O. I 208. Frumos odor e Fulga! shi naltai e faptura! ALECSANDRI O. 211. SHiapoi i pusentrebare: «Dapoi ce faptura are?» Nui nici nalt shi nici nui gros. Cum e omul mai frumos. SHEZ. II 34. ♦ (Rar) Conformatzie structura. Ciobotzicacucului dupa spusa poporului ishi are numirea sa deacolo pentru k seamana la faptura florilor sale cu «labacucului». MARIAN O. I 44. 2. (Rar) Soi specie neam. Dragii mei! SHtitzi voi ce sa facem k faptura noastra sa se shi latzeasca in graba pintre oameni? SBIERA P. 300. 3. Natura fire. Cucuzel... care scotea lacrimi din orice inima impietrita aduna lumea de pe lume in pustiul codrilor shi veselea intreaga faptura cu viersul sau. CREANGA A. 13. Iar zefirii pintre frunze cua lor aripi racoroase Raspindesc un dulce sunet pe naturanveselind SHi la glasul lor faptura se resimte inviind. NEGRUZZI S. II 13.

FAPTÚRA ~i f. 1) Fiintza inzestrata cu facultatea de a simtzi shi a se mishca; vietate; vietzuitoare; animal; creatura. 2) Infatzishare fizica exterioara; structura a corpului. 3) Lume materiala; fire. /<lat. factura

faptura f. 1. rezultatul facerii fiintza creatura: tot omul fuge toata faptura se ascunde AL.; 2. mod de a fi forma: frumos la chip shi la faptura AL. [Lat. medieval FACTURA (in sens de CREATURA)].

faptúra f. pl. ĭ (lat. factura. V. factura). Creatura fiintza: omu e faptura luĭ Dumnezeŭ. Constructziune forma: om frumos la faptura de o faptura frumoasa.

faptúra s. f. g.d. art. faptúrii; pl. faptúri

faptúra s. f. g.d. art. faptúrii; pl. faptúri

FAPTÚRA s. 1. v. animal. 2. v. vedere. 3. v. statura. 4. v. natura.

FAPTÚRA s. v. aspect configuratzie conformatzie divinitate dumnezeu fizionomie forma idol infatzishare profil structura zeitate zeu.

FAPTURA s. 1. animal creatura dobitoc fiintza lighioana necuvintator vietate vietzuitoare (inv.) dihanie sazdanie (fig.) suflare (inv. fig.) zidire ziditura. 2. aspect chip infatzishare vedere. (Frumos la ~.) 3. inaltzime statura talie (inv. shi pop.) boi (pop.) stat. (Mic la ~.) 4. fire lume natura univers. (Cintecul lui se raspindea peste intreaga ~.)

faptura s. v. ASPECT. CONFIGURATZIE. CONFORMATZIE. DIVINITATE. DUMNEZEU. FIZIONOMIE. FORMA. IDOL. INFATZISHARE. PROFIL. STRUCTURA. ZEITATE. ZEU.

faptúra fapturi s. f. Fiintza creatura. ♦ (Sens biblic) Creatura lucrarea lui Dumnezeu sau a omului deopotriva materiala shi spirituala. Din lat. factura.