creatura sf [At: NEGRUZZI S. I 143 / P: crea~ / Pl: ~ri (inv) ~re / E: fr créature lat it creatura] 1 Om. 2 Fiintza. 3 Animal. 4 Monstru. 5 (Bis) Orice creatzie a lui Dumnezeu. 6 (Prt) Individ. 6 (Inv) Fiu in raport cu parintzii. 89 Persoana care ishi datoreaza (averea) (situatzia sau) pozitzia sociala unei persoane influente.

CREATÚRA creaturi s. f. 1. Fiintza vie faptura; (peiorativ) om individ. Creaturi de felul celei care shedea linga mine mai vazusem. GALACTION O. I 57. 2. (In vechiul regim; urmat de determinari in genitiv) Persoana care sa ridicat nu prin merite personale ci datorita protectziei cuiva; protejat al unui om influent ale carui dorintze le indeplineshte cu fidelitate. X este o creatura a prefectului.Pronuntzat: crea.

CREATÚRA s.f. Fiintza faptura; (peior.) individ. ♦ Protejat acolit (al unui om influent). [Cf. fr. créature lat. creatura].

CREATÚRA s. f. fiintza umana faptura; (peior.) individ. (< fr. créature lat. creatura)

CREATÚRA ~i f. 1) peior. Fiintza inzestrata cu facultatea de a simtzi shi de a se mishca; vietate; faptura; vietzuitoare; animal. 2) fam. Persoana care trezeshte neincredere; om suspect; individ. [Sil. crea] /<fr. créature lat. creatura

creatura f. 1. fiintza creata; 2. omul in opozitziune cu Dzeu: 3. fig. persoana care datoreshte alteia pozitzia ori averea ei.

*creatúra (ea 2 silabe) f. pl. ĭ (lat. creatura). Fiintza creata faptura. Om (fatza de Dumnezeŭ). Fig. Persoana care datoreshte alteĭa pozitziunea saŭ averea eĭ: acest om e creatura ministruluĭ.

creatúra (crea) s. f. g.d. art. creatúrii; pl. creatúri

creatúra s. f. (sil. crea) g.d. art. creatúrii; pl. creatúri

creatura (ea)

CREATÚRA s. v. animal.

CREATÚRA s. v. chip fatza figura individ ins om persoana.

CREATURA s. animal dobitoc faptura fiintza lighioana necuvintator vietate vietzuitoare (inv.) dihanie sazdanie (fig.) suflare (inv. fig.) zidire ziditura.

creatura s. v. CHIP. FATZA. FIGURA. INDIVID. INS. OM. PERSOANA.