vietate sf [At: BOJINCA A. I 108/26 / P: vie~ / Pl: ~tatzi / E: viu + atate] 1 Tot ceea ce are viatza (shi se mishca) Si: fiintza (18) vietzuitoare (5). 2 (Spc) Animal (1). 3 (Ivr) Viatza (1). 45 (Ivr) Vitalitate (12). 6 (Fig; ivr) Insufletzire.

vietate s.f. Tot ceea ce are viatza (shi se mishca); fiintza vietzuitoare; spec. dobitoc jivina. Nu se vedea nici un om nici o vietate (CAL.). • sil. vie. pl. atzi. /viu + atate.

VIETÁTE vietatzi s. f. Fiintza vietzuitoare. Nu se vedea nici un om nici o vietate afara de insecte tzi de stoluri de vrabii. CALINESCU E. O. I 104. Zarise in pom o vietate mica de tot k un ghem castaniu. CAMIL PETRESCU O. I 155. Sau adunat toate vietatzile: cele din ape cele de pe uscat tzi cele zburatoare. CREANGA P. 92.

VIETÁTE ~atzi f. Fiintza inzestrata cu facultatea de a simtzi shi de a se mishca; vietzuitoare. [G.D. vietatzii; Sil. vie] /viu + suf. ~tate

vietate f. fiintza vie: s’a adunat toate vietatzile CR. [Tras din viu].

vietáte f. (d. viŭ. Cp. cu jivina). Fiintza animal ginganie: toate vietatzile pamintuluĭ o vietate cĭudata. V. tzipenie.

vietáte (vie) s. f. g.d. art. vietắtzii; pl. vietắtzi

vietáte s. f. (sil. vie) g.d. art. vietatzii; pl. vietatzi

VIETÁTE s. v. animal.

VIETATE s. animal creatura dobitoc faptura fiintza lighioana necuvintator vietzuitoare (inv.) dihanie sazdanie (fig.) suflare (inv. fig.) zidire ziditura. (~tzile padurii.)