optziuni
  • info

14 definitzii pentru acolit (discipol)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ACOLÍT A acolitzi te s. m. s. f. 1. S. m. shi f. Persoana care urmeaza care ajuta pe cineva (intro actziune intrun domeniu de activitate); persoana care urmeaza indeaproape ideile cuiva. ♦ Partash complice la o uneltire (criminala). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic avand atributzii legate de cult. Din fr. acolyte.

acolít sm [At: CADE / Pl: ~itzi / E: fr acolyte lat acolytus] 1 Slujitor cu rang inferior in clerul catolic cu atributzii legate de serviciul divin. 2 Persoana care ajuta pe cineva intro actziune. 3 Persoana care urmeaza ideile teoriile cuiva. 4 (Spc) Persoana care ajuta pe cineva intro actziune criminala un complot o uneltire etc. Si: complicepartash.

ACOLÍT A acolitzi te subst. 1. S. m. shi f. Persoana care urmeaza care ajuta pe cineva (intro actziune intrun domeniu de activitate). ♦ Partash complice la o uneltire (criminala). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic avand atributzii legate de cult. Din fr. acolyte.[1]

  1. Pentru sensul 2 sinonim cu acolut din D. Religios. — blaurb.

ACOLÍT acolitzi s. m. Cel care este partash al cuiva la planuri uneltiri shi actziuni criminale.

ACOLÍT acolitzi s. m. 1. Persoana care urmeaza care ajuta pe cineva (intro actziune intrun domeniu de activitate). ♦ Partash la uneltiri shi actziuni criminale. 2. Slujitor din clerul inferior azi numai in biserica romanocatolica. Fr. acolyte.

ACOLÍT s.m. shi f. Cel care ajuta pe cineva (intro actziune). ♦ Partash al cuiva la uneltiri sau la actziuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului in cultul catolic. 2. Divinitate secundara care insotzeshte o divinitate principala. [< fr. acolyte cf. gr. akolythos servitor insotzitor].

ACOLÍT A I. s. m. f. cel care ajuta pe cineva intro actziune (reprobabila); complice. II. s. m. 1. ajutor al preotului in cultul catolic. 2. divinitate secundara. (< fr. acolyte lat. acolythus gr. akolythos)

ACOLÍT ~tzi m. 1) Persoana care urmeaza sau care ajuta pe cineva intro actziune. 2) Persoana care participa sau contribuie la realizarea unor fapte reprobabile; complice. 3) Ajutor al preotului catolic. /<fr. acolyte

acolit m. tovarash (mai adesea in nume de rau) ajutor subaltern.

*acolít m. (fr. acolyte lat. acolýthus ild. acolúthus d. vgr. akóluthos servitor. V. anacolut). Un fel de paraclisier la catolicĭ. Fig. Iron. Ajutor (tovarash) subaltern.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

acolít s. m. pl. acolítzi

acolít s. m. pl. acolítzi

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ACOLÍT s. v. discipol.

acolit s. v. DISCIPOL.

Intrare: acolit (discipol)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acolit
  • acolitul
  • acolitu‑
plural
  • acolitzi
  • acolitzii
genitiv-dativ singular
  • acolit
  • acolitului
plural
  • acolitzi
  • acolitzilor
vocativ singular
  • acolitule
  • acolite
plural
  • acolitzilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

acolit, acolitzisubstantiv masculin
acolita, acolitesubstantiv feminin

  • 1. Persoana care urmeaza care ajuta pe cineva (intro actziune intrun domeniu de activitate); persoana care urmeaza indeaproape ideile cuiva. DEX '09 MDA2 DLRM DN
    sinonime: discipol
    • 1.1. Partash complice la o uneltire (criminala). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: complice partash
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.