opțiuni
  • info

14 definiții pentru acolit (discipol)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACOLÍT, -Ă, acoliți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate); persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva. ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din fr. acolyte.

acolít sm [At: CADE / Pl: ~iți / E: fr acolyte, lat acolytus] 1 Slujitor cu rang inferior în clerul catolic, cu atribuții legate de serviciul divin. 2 Persoană care ajută pe cineva într-o acțiune. 3 Persoană care urmează ideile, teoriile cuiva. 4 (Spc) Persoană care ajută pe cineva într-o acțiune criminală, un complot, o uneltire etc. Si: complice,părtaș.

ACOLÍT, -Ă, acoliți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din fr. acolyte.[1]

  1. Pentru sensul 2, sinonim cu acolut din D. Religios. — blaurb.

ACOLÍT, acoliți, s. m. Cel care este părtaș al cuiva la planuri, uneltiri și acțiuni criminale.

ACOLÍT, acoliți, s. m. 1. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș la uneltiri și acțiuni criminale. 2. Slujitor din clerul inferior, azi numai în biserica romano-catolică. – Fr. acolyte.

ACOLÍT s.m. și f. Cel care ajută pe cineva (într-o acțiune). ♦ Părtaș al cuiva la uneltiri sau la acțiuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului în cultul catolic. 2. Divinitate secundară care însoțește o divinitate principală. [< fr. acolyte, cf. gr. akolythos – servitor, însoțitor].

ACOLÍT, -Ă I. s. m. f. cel care ajută pe cineva într-o acțiune (reprobabilă); complice. II. s. m. 1. ajutor al preotului în cultul catolic. 2. divinitate secundară. (< fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)

ACOLÍT ~ți m. 1) Persoană care urmează sau care ajută pe cineva într-o acțiune. 2) Persoană care participă sau contribuie la realizarea unor fapte reprobabile; complice. 3) Ajutor al preotului catolic. /<fr. acolyte

acolit m. tovarăș (mai adesea în nume de rău), ajutor subaltern.

*acolít m. (fr. acolyte, lat. acolýthus îld. acolúthus, d. vgr. akóluthos, servitor. V. anacolut). Un fel de paraclisier la catolicĭ. Fig. Iron. Ajutor (tovarăș) subaltern.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acolít s. m., pl. acolíți

acolít s. m., pl. acolíți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACOLÍT s. v. discipol.

acolit s. v. DISCIPOL.

Intrare: acolit (discipol)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acolit
  • acolitul
  • acolitu‑
plural
  • acoliți
  • acoliții
genitiv-dativ singular
  • acolit
  • acolitului
plural
  • acoliți
  • acoliților
vocativ singular
  • acolitule
  • acolite
plural
  • acoliților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acolit, acolițisubstantiv masculin
acolită, acolitesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate); persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva. DEX '09 MDA2 DLRM DN
    sinonime: discipol
    • 1.1. Părtaș, complice la o uneltire (criminală). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: complice părtaș
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.