individ ~a smf [At: BALCESCU M. V. 2/15 / Pl: ~izi ~e / E: fr individu lat individuum] 1 Fiintza de origine vegetala sau animala privita k unitate distincta a speciei din care face parte. 2 Exemplar dintro categorie de fiintze. 3 Persoana privita k o unitate distincta Si: ins. 46 (Prt) Om (necunoscut) (suspect sau) vrednic de dispretz. 7 (Inv; ie) A face pe ~ul A se purta urat.

INDIVÍD A indivizi de s. m. shi f. 1. Persoana (privita k o unitate distincta de alte persoane); ins. Fericirea individului nu se poate infaptui fara fericirea generala a societatzii. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 383 5/1. Astazi nobletza are k argument calitatzile intelectuale shi sufleteshti ale individului. SADOVEANU C. 34. ♦ (Peiorativ) Om necunoscut suspect sau vrednic de dispretz. Ma faci sa vorbesc singura cu totzi indivizii... C. PETRESCU C. V. 116. Atitzi oameni onorabili au fost inshelatzi cu nerushinare de acest individ suspect. BART E. 286. 2. Fiecare fiintza vie (privita k o unitate distincta a spetzei din care face parte); exemplar dintro categorie de fiintze purtator al insushirilor acelei categorii.

INDIVÍD A s.m. shi f. 1. Persoana considerata k unitate distincta fatza de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut suspect; om demn de dispretz. 2. Fiintza vie considerata k unitate deosebita a spetzei careia i apartzine. [< fr. individu cf. lat. individuus indivizibil].

INDIVÍD A s. m. f. 1. persoana considerata izolat in raport cu colectivitatea; ins. ◊ (peior.) om necunoscut suspect. 2. fiintza animala sau vegetala privita aparte in raport cu specia careia i apartzine. 3. (mat.) unitate statistica. (< fr. individu lat. individuus)

INDIVÍD ~zi m. 1) Organism avand o existentza proprie shi considerat k unitate distincta fatza de specia din care face parte; exemplar. 2) Persoana considerata k unitate particulara distincta fatza de toate celelalte persoane; ins; cetatzean. 3) fig. peior. Persoana necunoscuta care trezeshte neincredere; om suspect. /<fr. individu lat. individuus

individ m. 1. orice fiintza organizata (animal sau vegetal) considerata in raport cu specia ei; 2. barbat sau femeie persoana luata in parte; 3. om necunoscut sau care nu vrem al cunoashte: ce vrea acest individ?.

*indivíd m. pl. zĭ (fr. individu s. lat individuus a um indivizibil). Fiintza (animala saŭ vegetala) in raport cu specia ins. Persoana considerata izolat in raport cu o colectivitate. Fam. Om indeterminat care nu vreĭ sal numeshtĭ shi de care vorbeshtĭ cu dispretz: cineĭ individu asta?

indivíd s. m. pl. indivízi

indivíd s. m. pl. indivízi

INDIVÍD s. 1. v. persoana. 2. cap ins om persoana (fig.) caciula. (Cate 500 de lei de ~.) 3. v. unitate statistica.

INDIVID s. 1. chip fatza figura ins om persoana (pop.) creshtin suflet (Ban. shi Transilv.) nat (inv.) ipochimen obraz (fam.) mutra tip (peior.) creatura specimen. (Am intilnit acolo multzi ~ cunoscutzi.) 2. cap ins om persoana (fig.) caciula. (Cite 5 lei de ~.)

individ suspect shi fara domiciliu expr. (glum. inv.) student.