FAPTÚRA fapturi s. f. 1. Fiintza vietate; creatura. Savetzi grija... oiles blinde nu gaseshti pe pamint faptura mai blinda. CAMILAR TEM. 122. Comaneshteanu se uita la el mirat pina cel umfla risul. Ciudata faptura omeneasca mai eshti Nicule! D. ZAMFIRESCU R. 213. Numai prin poveshti doara deo mai fi fost faptura omeneasca de seama lui Ion. VLAHUTZA O. A. II 9. ♦ Trup; p. ext. infatzishare (trupeasca) boi statura. Sta tzaranul framintat de ginduri. E un trunchi batrin faptura lui. CASSIAN H. 17. Deor trece anii cum trecura Ea tot mai mult imi va place Pentru can toata ei faptura Eun «nu shtiu cum» shun «nu shtiu ce». EMINESCU O. I 208. Frumos odor e Fulga! shi naltai e faptura! ALECSANDRI O. 211. SHiapoi i pusentrebare: «Dapoi ce faptura are?» Nui nici nalt shi nici nui gros. Cum e omul mai frumos. SHEZ. II 34. ♦ (Rar) Conformatzie structura. Ciobotzicacucului dupa spusa poporului ishi are numirea sa deacolo pentru k seamana la faptura florilor sale cu «labacucului». MARIAN O. I 44. 2. (Rar) Soi specie neam. Dragii mei! SHtitzi voi ce sa facem k faptura noastra sa se shi latzeasca in graba pintre oameni? SBIERA P. 300. 3. Natura fire. Cucuzel... care scotea lacrimi din orice inima impietrita aduna lumea de pe lume in pustiul codrilor shi veselea intreaga faptura cu viersul sau. CREANGA A. 13. Iar zefirii pintre frunze cua lor aripi racoroase Raspindesc un dulce sunet pe naturanveselind SHi la glasul lor faptura se resimte inviind. NEGRUZZI S. II 13.