TRUP trupuri s. n. 1. Corp (al unei fiintze). ◊ Loc. adv. (Cu) trup shi suflet = cu totul in intregime fara rezerva. ◊ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) nascut din...; b) (a face) parte integranta din ceva. A fi trup shi suflet cu cineva = a se identifica cu aspiratziile cuiva; a fi foarte strans legat de cineva. ♦ Corpul fara cap (shi fara membre) al unei fiintze; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. Parte principala a unui obiect a unei constructzii etc.; p. gener. obiectul insushi. 3. (Inv.) Intindere mare de pamant care alcatuieshte un singur lot. Trup de moshie. 4. (Inv.) Mare unitate militara. Din sl. trupŭ.

trup sn [At: COD. VOR. 122/3 / V: (ivr) ~t s / Pl: ~uri (inv) ~ure ~ore (reg) ~e / E: vsl троупъ] 1 (Pop) Corp (al unei fiintze) Si: (ivp) pielitza 2 (Inv; ila) De ~ sau de un ~ (cu cineva) Care este nascut din... 3 (Inv; ial) Care este din aceiashi parintzi cu cineva. 4 (Inv; ila) Dupa ~ Dupa origine. 5 (Inv; ilav) Pre ~ In ce priveshte trupul Si: trupeshte (1). 6 (Pop; fig; ilav) ~ la ~ In lupta dreapta. 7 (Pop; pex; fig; ial) Invershunat. 8 (Pfm; fig; ilav) (Cu) ~ shi suflet sau (rar) cu ~ul shi cu sufletul Fara rezerva. 9 (Irg; ilav) Numai cu ~ul Numai cu ce are pe el. 10 (Pop; ie) A fi (sau a se simtzi) ~ din ~ul cuiva (sau a ceva) A fi (sau a se simtzi) descendent al cuiva. 11 (Pop; fig; iae) A face parte integranta din ceva. 12 (Pfm; ie) A fi (sau a se face) ~ shi suflet cu cineva A se identifica cu aspiratziile cuiva. 13 (Pfm; iae) A fi foarte strans legat de cineva. 14 (Pop; ie) A fi (sau a se face) un ~ A se uni cu cineva sau cu ceva Si: a se contopi. 15 (Ivr; ie) A fi ~ul cuiva A fi ruda de sange cu cineva. 16 (Ivr; ilv) A se face ~ A lua fiintza Si: (ivp) a se intrupa. 17 (Reg; ie) Trup de om Se spune despre un om frumos bine facut. 18 (Pop) Trunchi² (16). 19 (Pop) Cadavru (1). 20 (Pfm; ie) A trece (sau a calca) peste ~ul cuiva A intrebuintza orice mijloace pentru ashi atinge scopul. 21 (Irg) Organ genital masculin. 22 (Mun) Poala la camasha. 23 (Reg) Ham¹ (1). 24 (Pop) Partea principala a unui obiect a unei constructzii. 25 (Pop; pex) Trupul (24) insushi. 26 (Ivr) Contzinut al unei cartzi. 27 (Reg) Parte a razboiului de tzesut formata din cele doua talpi orizontale care se sprijina celelalte partzi ale acestuia Si: (reg) patul razboiului. 28 (Reg) Parte a mesei de tras doage. 29 (Pop) Trunchi² (1). 30 (Reg) Trunchi² (8). 31 (Ivp) Intindere mare de pamant (cultivabil) care alcatuieshte un intreg. 32 (Inv) Portziune detenninata de materie Si: corp. 33 (Inv; is) ~ ceresc Corp ceresc. 34 (Inv) Substantza (organica sau anorganica). 35 (Inv; fig; is) ~ strain Corp strain Si: impuritate. 36 (Inv) Fiintza (18). 37 (Inv) Exemplar dintro carte Si: volum. 38 (Inv) Grupare de persoane unite prin interese comune Si: corp (inv) tagma (1). 39 (Inv) Mare unitate militara. 40 (Inv) Organ de conducere. 41 (Inv) Totalitate a mai multor elemente de acelashi fel. 42 (Ivr; cdp fr corp de lois; is) ~ de legi Corp de legi Si: corpus.

TRUP trupuri s. n. 1. (Pop.) Corp (al unei fiintze). ◊ Loc. adv. (Cu) trup shi suflet = cu totul in intregime fara rezerve. ◊ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) nascut din...; b) (a face) parte integranta din ceva. A fi trup shi suflet cu cineva = a se identifica cu aspiratziile cuiva; a fi foarte strans legat de cineva. ♦ Corpul fara cap (shi fara membre) al unei fiintze; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. Parte principala a unui obiect a unei constructzii etc.; p. gener. obiectul insushi. 3. (Inv.) Intindere mare de pamant care alcatuieshte un singur lot. Trup de moshie. 4. (Inv.) Mare unitate militara. Din sl. trupŭ.

TRUP trupuri s. n. I. 1. Corp (I 1). Mladiul trup il incingea un briu deargint. COSHBUC P. I 57. Astfel vine mladioasa trupul ei frumos il poarta. EMINESCU O. I 85. Voinicel tras prin inel shi cu trupu subtzirel. SHEZ. II 5. ◊ (Precedat de un adjectiv de care se leaga prin prep. «la» sau «de») Parea scund shi putzin la trup cum statea acolo destins k dupa o lunga oboseala tacut shi timid in fotoliul larg shi moale. STANCU U.R.S.S. 178. Avea shi el o pareche de boi... tineri naltzi de trup tzaposhi la coarne. CREANGA P. 37. Calul era mic de trup dar plin de foc. NEGRUZZI S. I 42. ◊ Fig. Timpul mort shintinde trupul shi devine vecinicie. EMINESCU O. I 133. ◊ Loc. adv. (Cu) trup shi suflet = cu totul in intregime integral. Chemase pe fostul zapciu Ispas Farcash omul devotat lui trup shi suflet. CAMIL PETRESCU O. II 654. Iloveanu sa dat trup shi suflet acestor schimbari. C. PETRESCU R. DR. 95. Toata familia Herdelea era cu trup shi suflet de partea lui Ion. REBREANU I. 60. (Rar) Trup la trup = in lupta dreapta piept la piept; p. ext. invershunat aprig. (Fig.) O cercare nedibace a unui strain putzin cunoscator al graiului obicinuit printre romini shi luptinduse trup la trup... cu un text slavon. ODOBESCU S. I 357. ◊ Expr. Trup din trupul cuiva = descendent al cuiva; fig. parte integranta din ceva ceea ce are aceeashi natura se identifica cu aspiratziile cuiva e foarte strins legat de cineva. Nu teai simtzit... o clipa macar trup din trupul shi suflet din sufletul larg al naturii. HOGASH M. N. 55. ♦ Corpul fara cap shi (uneori) fara membre. Cind il croieshte o data cu sabia pe la mijlocul gitului i shi zboara capul cit colo de la trup. CREANGA P. 226. Trupul capul mie tot una Peun picior stau totdeauna Am camashi nenumarate SHi le port toatembracate (Curechiul varza). GOROVEI C. 124. ♦ (De obicei insotzit de determinari) Cadavru. Din grajd adusera sacul cu trupul argatului shil aruncara in fundul carutzei. MIHALE O. 509. Facliile ridica se mishcin line pasuri Ducind la groapa trupul reginei dunarene. EMINESCU O. I 92. Lumina candelelor se rasfringea pe opt trupuri de voinici fara suflare. ALECSANDRI T. II 24. Oltule cine spurcat Ce vii mare tulburat... Aduci plaghii shi butuci SHi capestre de cai murgi SHi chiar trupuri de haiduci! id. P. P. 291. ◊ Expr. A trece (sau a calca) peste trupul cuiva = a ucide pe cineva (pentru ashi deschide drum mai departe); a intrebuintza orice mijloc spre ashi atinge scopul. Ar fi trebuit sa calce peste trupul meu k sa se duca a se cununa cu el. NEGRUZZI S. I 52. 2. Parte principala a unui obiect a unei constructzii etc.; p. ext. obiectul insushi corp (I 2). Trupul de jos al morii nul vedeam. SADOVEANU O. VI 12. Ne departaram de ponton ocolind cu grija trupurile citorva caice turceshti. DUNAREANU CH. 131.3. (Determinat prin «de moshie») Intindere neintrerupta de pamint cultivabil alcatuind un singur lot shi fiind proprietatea unei singure persoane. Tatal meu era arendashul trupului de moshie Dideshtii. GALACTION O. I 7. ◊ (Prin analogie) O casa singuratica despartzita de trupul tirgului in mijlocul unei gradini. SADOVEANU O. I 319. 4. (Invechit) Materie substantza. V. corp (I 4). Prin eter foc trup opac Vaz tot prin el dupa plac. VACARESCU P. 361. ♦ (Determinat prin «pamintesc» sau «ceresc») Planeta astru. V. corp (I 4). Multzime de trupuri cereshti... luminoase shi intunecoase. PISCUPESCU O. 50. Noroadele pre trupul acest pamintesc... in mare pretzuire bunele moraliceshti invatzaturi prin fabule le tzin. TZICHINDEAL F. 2. II. (Invechit) Nume dat unor grupari unor colectivitatzi. 1. Totalitate de persoane grupate prin interese comune; corp (II 1). Calicul a fost ajuns a face un trup o breasla deosebita cu privilegiile shi scutirile cu administratzia sa. KOGALNICEANU S. A. 81. Multe obshtii sau facut intru toate noroadele... trup in trup shi obshte in obshte. TZICHINDEAL F. 258. 2. Unitate militara; corp (II 2). Dupa un trup de lanceri... urmau douasprezece tunuri mari. NEGRUZZI S. I 167. Trupul calaretz de jandarmi carora sa dat vechea numire de dorobantzi sa intocmit la 1832. BALCESCU O. I 37. 3. Exemplar dintro carte; volum. Cite trupuri de Halima nu vor avea urmatoarea iscalitura... se vor cunoashte de retiparite de altul shi unele k acelea vor fi poprite cit voi trai eu. GORJAN H. IV II.

TRUP ~uri n. 1) Totalitate a organelor care alcatuiesc o fiintza vie; corp. ◊ A fi (cu) ~ shi suflet (cu cineva) a fi strans legat de cineva; a avea aspiratzii comune cu cineva. (A fi) ~ din ~ul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra in componentza unui tot. 2) Parte a organismului omenesc cu exceptzia capului shi a membrelor; trunchi; corp; tors. ◊ ~ neinsufletzit cadavru. A trece (sau a calca) peste ~ul cuiva a merge spre un scop folosind orice mijloace. 3) Parte principala a unui obiect. /<sl. trupu

trup n. 1. corp: trup shi suflet foarte intim; 2. sfoara de moshie; 3. patul rasboiului de tzesut. [Slav. TRUPŬ membru corp trunchiu cadavru].

trup n. pl. urĭ (vsl. [bg. rus.] trupŭ membru trup trunchĭ cadavru). Corp partea materiala a uneĭ fiintze. Parte bucata: moshia casa se compune din doŭa trupurĭ. Cu trup shi suflet din toata inima fara rezerve: sintem devotatzĭ patriiĭ cu trup shi suflet.

trup s. n. pl. trúpuri

trup s. n. pl. trúpuri

TRUP s. I. 1. (ANAT.) corp. (Sufletul shi ~ul.) 2. (ANAT.) corp trunchi. (Omul este alcatuit din cap gat ~ shi membre.) 3. v. cadavru. II. v. batator.

TRUP s. v. corp materie pat substantza.

TRUP s. 1. (ANAT.) corp. (Sufletul shi ~.) 2. (ANAT.) corp trunchi. (Omul este alcatuit din cap git ~ shi membre.) 3. cadavru corp hoit lesh mortaciune stirv (reg.) stirvina (Transilv.) hantz (inv. in Transilv.) dabila. (Ia gasit ~ intro vagauna.) 4. (TEHN.) batator scaun strat. (~ la melitza.)

trup s. v. CORP. MATERIE. PAT. SUBSTANTZA.

trup (puri) s. n. Corp. Mr. megl. trup. Sl. trupŭ (Miklosich Slaw. Elem. 49 Cihac II 425; Conev 87) cf. bg. sb. cr. slov. trup pol. trup „cadavru”. Der. trupesc adj. (corporal); trupeshte adv. (corporal); trupesh adj. (corpolent); trupeshie s. f. (corpolentza); trupean adj. (inv. corporal); trupos adj. (corpolent); truposhie s. f. (corpolentza); intrupa vb. (a incarna; a personifica). TZig. sp. trupó drupo (Besses 70 shi 163) provine din rom. sau dintrun idiom sl. Cf. trupitza tulpina.

trup trupuri s. n. Forma biologica shi aparitzie concreta in existentza omului care nu exista inainte de suflet sau dupa el ci apare simultan k parte constitutiva a fiintzei umane. ♦ Fig. Trupul lui Hristos = a) Biserica Creshtina; b) euharistie. Din sl. trupŭ.

NEMO LIBER EST QUI CORPORI SERVIT (lat.) nu este liber cel robit de trup Seneca „Epistulae” 92 33.

a i se incrancena / a i se incretzi carnea pe trup expr. a avea frisoane a se infiora.