integral ~a [At: I. NEGRUZZI S. I 279 / Pl: ~i ~e / E: fr intégral] 12 av a (In mod) complet. 3 a Care se refera la intreg. 4 a (Is) Faina ~ Faina bruta necernuta obtzinuta prin macinarea graului. 5 a (Is) Paine ~ Paine fabricata din faina integrala. 6 a (Mat; is) Calcul ~ Capitol al analizei matematice care studiaza integralele. 7 a (Mat; is) Ecuatzie ~a Ecuatzie in care se efectueaza o integrare asupra functziei necunoscute. 8 a (Fig) Care nu face concesii. 9 sf (Mat) Simbol folosit pentru a indica operatzia de integrare. 10 sf Functzie care se obtzine prin integrarea unei functzii date a unei ecuatzii diferentziale sau a unei ecuatzii cu derivate partziale.

INTEGRÁL A integrali e adj. 1. Care nu e impartzit diminuat sau ciuntit; intreg complet. Plata integrala a unei lucrari. Indeplinirea integrala a planului. ◊ Faina integrala = faina de culoare inchisa obtzinuta prin macinarea griului din care nu sa extras grish shi faina alba. Piine integrala = piine facuta din faina descrisa mai sus. 2. (In expr.) Calcul integral = capitol al analizei matematice care se ocupa cu definirea shi cu studiul proprietatzilor shi al aplicatziilor integralelor. Ecuatzie integrala = ecuatzie in care asupra functziunii necunoscute se efectueaza o integrare.

INTEGRÁL A adj. 1. Intreg neimpartzit complet. ◊ Faina integrala = faina obtzinuta prin macinarea graului din care sau extras grishul shi faina alba. 2. Calcul integral = calcul opus calculului diferentzial care studiaza proprietatzile shi aplicatziile integralelor. [< fr. intégral cf. lat. integer intreg].

INTEGRÁL A I. adj. 1. (shi adv.) intreg complet. ♦ faina ~a = faina prin macinarea graului din care se extrag grishul shi faina alba. 2. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiaza proprietatzile shi aplicatziile integralelor. II. s. f. (mat.) functzie care se obtzine prin integrarea unei ecuatzii diferentziale. ◊ simbol matematic care indica operatzia de integrare. (< fr. intégral lat. integralis)

INTEGRÁL ~a (~i ~e) 1) shi adverbial Care nu a suferit nici o vatamare; cu integritatea neatinsa; intreg; intact. ◊ Faina ~a faina bruta. 2): Calcul ~ ramura a matematicii care se ocupa cu studiul integralelor. [Sil. tegral] /<fr. intégral

integral a. 1. pe d’antregul: plata integrala; 2. calcul integral care se urca dela marimile infinit de mici la marimile finite din cari deriva. ║ adv. in totalitate.

*integrál a adj. (fr. integral d. lat. integer integra intreg). Intreg complet: reforma integrala. Mat. Calcul integral una din partzile calcululuĭ infinitezimal care are de scop k fiind data o diferentziala saŭ o derivata sa se afle functziunea din care provine shi care se numeshte integrala. S. f. Aceasta functziune. Adv. In intregime in totalitate.

integrál (tegral) adj. m. pl. integráli; f. integrála pl. integrále

integrál adj. m. (sil. gral) pl. integráli; f. sg. integrála pl. integrále

INTEGRÁL adj. adv. 1. adj. v. complet. 2. adj. v. exhaustiv. 3. adj. v. total. 4. adv. absolut complet completamente total (inv. shi pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 5. adj. v. deplin. 6. adj. v. neprecupetzit.

INTEGRAL adj. adv. 1. adj. complet intreg. (Textul ~ al nuvelei.) 2. adj. complet exhaustiv intreg total. (Studiu ~; excerptare ~ a unui material.) 3. adj. complet deplin intreg tot total. (Suma ~.) 4. adv. absolut complet completamente total (inv. shi pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 5. adj. complet deplin intreg total (livr.) plenar (inv.) cumplit. (Multzumire realizare ~.) 6. adj. neconditzionat neprecupetzit total. (Sprijin ~.)

Integral ≠ partzial

INTEGRÁL A adj. (< fr. integral cf. lat. integer intreg): in sintagma verb integral (v.).

INTEGRAL revista „de sinteza moderna organ al mishcarii moderniste din Romania shi strainatate”; a aparut lunar la Bucureshti (19251927) fiind condusa de F. BruneaFox I. Calugaru M.H. Maxy Ilarie Voronca. Printre colaboratori: B. Fundoianu Tristan Tzara Gh. Dinu Al. Philippide T. Arghezi sh.a.